Othello

Descriere

Othello, Moor of Venice Avea un nume fara" de rusine si chipul ei cu-al Dianei semana. Cum pot sa cred ca s-ar putea schimba Deodata intr-un chip intunecat, Cum este-acel cu care-s inzestrat? Her name, that was as fresh As Dian's visage, is now begrimed and black As mine own face. Fragment: "In following him, I follow but myself; Heaven is my judge, not I for love and duty, But seeming so, for my peculiar end: For when my outward action doth demonstrate The native act and figure of my heart In compliment extern, 'tis not long after But I will wear my heart upon my sleeve For daws to peck at: I am not what I am. RODERIGO: What a full fortune does the thick-lips owe, If he can carry't thus! IAGO: Call up her father, Rouse him: make after him, poison his delight, Proclaim him in the streets; incense her kinsmen, And, though he in a fertile climate dwell, Plague him with flies: though that his joy be joy, Yet throw such changes of vexation on't, As it may lose some colour. RODERIGO: Here is her father's house; call aloud. IAGO: Do, with like timorous accent and dire yell As when, by night and negligence, the fire Is spied in populous cities. RODERIGO: What, ho, Brabantio! Signior Brabantio, ho! IAGO: Awake! what, ho, Brabantio! thieves! thieves! thieves! Look to your house, your daughter and your bags! Thieves! thieves! //Brabantio appears above, at a window.// BRABANTIO: What is the reason of this terrible summons? What is the matter there? RODERIGO: Signior, is all your family within? IAGO: Are your doors lock'd? BRABANTIO: Why, wherefore ask you this? Slujindu-I, doar pe mine ma slujesc. Prea bine stie Domnul, nu-l iubesc si nu-i voi fi vreodata credincios. Imi urmaresc doar telul dusmanos, si totul este prefacatorie. Mi-oi arata cumplita dusmanie De mult pe care-n inima i-o port. Voi pune corbii sa-l manance, mort. Infaptuiesc ce socotesc, sa stii, Si-n tot ce fac nu par ce par a fi. RODERIGO: Ii sufla-n panze negrului buzat Norocul. si-i de soarta ajutat. IAGO: Acuma du-te iute sa-l trezesti Pe tatal ei. As vrea sa-i otravesti Deplina bucurie. si mania Atata-i-o. Vesteste miselia De-Othello savarsita, peste tot. Pe uliti si la rude. Tot ce pot Voi face sa-i intunec fericirea. Si mustele sa-i supere pornirea. E fericit. Dar vreau sa pun la cale Orice, sa-i schimbe fericirea-n jale. RODERIGO: Aicea este casa lui Brabantio. Il strig acum. IAGO: Sa-l strigi cat poti de tare, De parca-ar fi un foc in departare Si-ameninta sa mistuie in noapte, Orasu-ntreg. RODERIGO: indata trec la fapte. (striga): Brabantio! Signore! Te desteapta! IAGO: Talharii! Nici nu stii ce te asteapta! Pazeste-ti casa, fata si averea! //Brabantio apare la o fereastra de la etajul casei sale.// BRABANTIO: De ce strigati? si care va e vrerea? RODERIGO: Tot neamul vostru este-acasa oare? IAGO: Vi-s usile inchise? BRABANTIO: Ce-ntrebare! "

Despre autor

William Shakespeare

dramaturg, poet și creator de sonete englez · 1564–1616

William Shakespeare a fost un dramaturg și poet englez. Supranumit „Poetul din Avon” sau „Lebăda de pe Avon” a fost considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. Din vasta sa operă - parte realizată în colaborare - s-au păstrat aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte multe poezii traduse în aproape fiecare limbă.