Comunicarea nonviolenta

Descriere

In cartea de fata, Marshall Rosenberg ne arata cum sa trecem dincolo de suprafata si sa vedem ceea ce este viu si vital in noi si cum toate actiunile noastre au la baza nevoi universal umane. Cand ne intelegem si ne recunoastem nevoile, cream o baza comuna pentru o relatie mai armonioasa - o conectare mai profunda cu ceilalti si cu noi insine. Alatura-te miilor de oameni din lumea intreaga care si-au imbunatatit relatiile si calitatea vietii cu ajutorul acestui proces simplu, dar atat de transformator. Comunicarea Nonviolenta te ajuta sa: • te eliberezi de efectele experientelor din trecut si ale conditionarii culturale • renunti la tiparele de gandire care duc la certuri, furie si de pri mare • rezolvi conflictele pe cale pasnica, indiferent de natura lor • creezi structuri sociale in care nevoile tuturor sa poata fi implinite • dezvolti relatii bazate pe respect reciproc, compasiune si cooperare MARSHALL B. ROSENBERG este fondatorul si directorul de Servicii Educationale al Center for Nonviolent Communication (CNVC), organizatie internationala de promovare a pacii. Este, de asemenea, autorul cartii Speak Peace in a World of Con fl ict. Marshall Rosenberg a folosit pentru prima oara CNV in anii '60, in proiecte de integrare scolara finantate de statul american, rolul lui fiind acela de a sustine programe de training in comunicare si mediere. Fragment din cartea "Comunicarea nonviolenta" de Marshall B. Rosenberg: "Poetul sufit Rummy scria: „Dincolo de ideile de bine si de rau se afla un camp. Te astept acolo." Comunicarea alienanta ne tine insa captivi intr-o lume a ideilor legate de ce este corect si ce este gresit - o lume a judecatilor; este un limbaj bogat in cuvinte care clasifica oamenii si actiunile lor in doua categorii. Cand vorbim acest limbaj, ii judecam pe ceilalti si comportamentul lor, si ne intereseaza doar cine este bun, rau, normal, anormal, responsabil, iresponsabil, inteligent, ignorant etc. Cu mult inainte sa devin adult, am invatat sa comunic intr-o maniera impersonala, care nu necesita sa dezvalui ce se petrecea in interiorul meu. Cand intalneam oameni sau comportamente care nu-mi placeau sau pe care nu le intelegeam, reactionam spunand ca ei gresesc. Daca profesorii imi dadeau o tema pe care nu voiam sa o fac, erau „afurisiti" sau „absurzi". Daca cineva imi taia calea in trafic, reactia mea era: „Idiotule!" Cand vorbim in acest limbaj, gandim si comunicam in termenii a ce e in neregula cu ceilalti din moment ce se comporta intr-un anumit fel sau, uneori, a ce e in neregula cu noi de nu intelegem sau nu reactionam cum ne-ar placea. Atentia ne este concentrata pe clasificare, analiza si identificare a greselilor, si nicidecum pe ceea ce noi sau ceilalti avem nevoie si nu primim. Astfel, daca partenera mea doreste mai multa afectiune decat ii ofer eu, este „excesiv de solicitanta si dependenta". Dar daca eu vreau mai multa afectiune decat imi ofera ea, atunci ea e „rece si insensibila". Daca un coleg e mai preocupat de detalii decat mine, e „pretentios si obsesiv-compulsiv". Pe de alta parte, daca eu sunt mai atent la detalii decat el, e „neglijent si dezorganizat"."