Cugetari si impresii

Descriere

Pe langa poezii, povesti, romane, piese de teatru, memorialistica, regina Elisabeta a Romaniei (Carmen Sylva) a lasat un numar impresionant de aforisme, scrise direct in franceza, din care doar o mica parte au fost traduse in romana.. Reflectiile incluse in volumul de fata au alcatuit substanta plachetei din 1888, Cugetarile unei regine, incununata cu Premiul „Botta", al Academiei Franceze. impreuna cu florilegiul mentionat, publicam si alte lucrari de accentuata meditatie, precum: Impresiile unei regine, De ce ne trebuiesc regii? Pe Dunare (fragmente), menite a sugera deschideri convingatoare catre complexitatea creatiei primei noastre regine. - I. Oprisan Fragment din volumul "Cugetari si impresii" de Carmen Sylva (regina Elisabeta):   „Sosi apoi stralucitul si fericitul Craciun - acel al anului 1873, - tocmai dupa reintoarcerea din prima vizita in patria tineretii mele, unde aveam mandria si fericirea de a prezenta draguta si micuta mea, vechilor mele prietene si incredintata fiind de admiratia lor pentru dansa. Mica zana, cum o numeau toti, isi castigase toate simpatiile pentru vorbele ei dragute si frumoasele-i purtari. Era foarte interesata de toate cate le vedea. Erau multe lucruri si popoare de care ii tot povesteam, dar inainte de toate, ea tot intreba: „E, intr-adevar, acesta «Rinul mamei»?" Ah! nu mai pot vorbi mult de dansal... Treizeci [de] ani au trecut de atunci; acum e deja prea tarziu sa vorbesc de ea! In introductia Rhapsodistul Dambovitei, am cercat sa exprim cateva din dulcile cuvinte care mereu curgeau din dragutele ei buzisoare mici, drept poezii, facandu-ma sa simt, cum mereu [i]mi ziceam, ca copilasul meu era unica si adevarata poezie a vietii mele! Da, seara aceasta de Craciun de care vorbesc, era una din acele, antice, cu musafiri in foarte mare numar, o societate intreaga de fete tinere, vesele, si multi copii mici fara numar, fiindca erau toate orfanele si fetele gasite, de la marele nostru Azil - cu care draguta mea mereu se juca; si in mijlocul acestei imbulzeli dansa, mult gratiosul si micul ingeras - mai ingereasca in asta-seara ca altadata, caci se parea ca intr-adevar aripi ii rasarira pe umeri si parca piciorusele ei nu mai atingeau pamantul! Printre cadourile, ei era si o mica carucioara in care ea se aseza pe cand ceilalti copii o trageau in triumf si rasete zgomotoase rasunara prin odaie. Aceasta era, in adevar, o seara placuta. Si nestearsa va ramanea in memoria-mi, ca un petic stralucitor pe un fond intunecos, pentru ca, putin mai tarziu, toate se stinsera, se intuneca[ra], intuneric bezna."