Fugara

Descriere

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura • Autor distins cu Booker Prize pentru literatura Carla si-a dat seama ca venea inca dinainte ca masina sa ajunga in varful acelei biete inaltari a drumului care prin partile-astea se cheama deal. „Ea este“, s-a gandit. Doamna Jamieson - Sylvia -, care se intorcea din vacanta petrecuta in Grecia. Din poarta grajdului - dar stand inauntru suficient de mult cat sa nu poata fi vazuta dintr-o singura privire -, urmarea cu atentie soseaua pe care doamna Jamieson trebuia neaparat sa treaca, fiindca locuinta ei se afla la o jumatate de mila mai jos pe drumul acela, dincolo de casa lui Clark si a Carlei. Daca era cineva care-si propunea sa coteasca si sa intre pe poarta lor, de-acum ar fi trebuit sa incetineasca. Si totusi, Carla inca spera. „Da sa nu fie ea.“   Ba era. Doamna Jamieson si-a intors capul o data, scurt - se straduia din rasputeri sa-si manevreze masina printre fagasele si baltoacele pe care ploaia le facuse in pietris -, dar nu si-a ridicat mana de pe volan ca sa-i faca semn, adica n-o zarise. Carla, in schimb, i-a zarit ei bratul dezgolit pana la umar si bronzat, parul platinat intr-o nuanta si mai deschisa decat i-l stia dinainte, mai degraba alb acum decat blond-argintiu, si expresia fetei, care era si hotarata, si exasperata, si amuzata de propria-i exasperare - exact asa cum se astepta sa arate d-na Jamieson incercand sa se descurce pe un asemenea drum. Cand si-a intors capul spre ea, Carla i-a citit in ochi o lucire pozitiva - de optimism, de curiozitate -, care a facut-o sa se dea un pas inapoi. Fugara este o carte atat de buna, incat nu vreau s-o discut intr-o recenzie...Singurul mod in care o puteti aprecia cu adevarat este s-o cititi. - Jonathan Franzen A devenit un obicei ca Munro sa fie considerata unul dintre cei mai buni scriitori in viata. Luati oricare dintre cele opt povestiri din Fugara si veti vedea de ce. -  Times N-ai niciodata de unde sa stii cum se va sfarsi o povestire de Munro, ci doar ca vei ramane marcat la finalul ei. -  Publishers Weekly Un adevarat maestru al formei. -  Salman Rushdie Fragment din carte: "Am plecat de-acasa. E tot ce trebuie sa scrii. Cuvintele acestea le-a citit Sylvia cand a desfacut biletul, pe drumul de intoarcere dinspre autogara. Cunoscand-o pe Carla, o credea capabila sa faca diferenta intre „stii" si „scrii". Atata doar, ca tocmai atunci vorbise despre cum avea ea sa scrie un bilet si era, probabil, intr-o stare mentala de tulburare exaltata. Poate chiar mai tulburata decat isi inchipuise ea, Sylvia. Vinul scosese la iveala din ea un suvoi de vorbe, dar care nu parusera insotite de vreo tristete sau suparare anume. Ii povestise despre ferma de cai unde lucrase ea si unde-l cunoscuse pe Clark, pe vremea cand avea optsprezece ani si abia terminase liceul. Parintii ei ar fi vrut s-o vada mergand la colegiu, si ea fusese de acord, cu conditia sa fie lasata sa se faca veterinar. Tot ce-si dorea cu adevarat, si ce-si dorise de cand se stia, era sa lucreze cu animalele si sa traiasca la tara. Se numarase printre fetele considerate cam toante in liceu, fetele despre care se faceau glume proaste, dar ei nu-i pasa. Clark fusese cel mai bun instructor de calarie pe care-l cunoscuse vreodata. Se tineau dupa el carduri intregi de femei, se inscriau la cursuri de calarie doar ca sa-l aiba pe el instructor. Ea, Carla, il tachinase in legatura cu toate femeile alea, ceea ce lui s-ar fi zis la inceput ca-i facea placere, dar mai tarziu il infuriase. Ea isi ceruse iertare si incercase, cum-necum, sa-l impace, facandu-l sa-i vorbeasca despre visul lui — un plan, mai degraba — de a-si face propria scoala de calarie, un centru de inchiriat cai undeva la tara. Intr-o zi, cand intrase in grajd si-l vazuse pe Clark atarnand saua la locul ei, devenise constienta de faptul ca se indragostise de el. "