Interesantii

Descriere

Bestseller New York Times, Washington Post si Chicago Tribune  In stilul narcisist si autoironic al adolescentilor privilegiati, Ethan, Jonah, Cathy, Ash si fratele ei Goodman isi iau numele de Interesantii in tabara artistica din Berkshire Mountains, locul lor de intalnire in fiecare vara. Jules Jacobson e flatata si uluita cand e primita in mica lor enclava, unde isi foloseste spiritul sarcastic pentru a compensa lipsa frumusetii, a banilor sau a avantajelor sociale. Dupa ce o tragedie ii indeparteaza pe doi dintre membrii grupului, cei ramasi incep durerosul proces al maturizarii, imbratisand cariere si construind relatii de pe urma carora ies mai mult sau mai putin invingatori. "Absolut remarcabil. Cu acest roman, Meg Wolitzer s-a depasit pe sine. Interesantii poate sta alaturi de Libertate a lui Jonathan Franzen sau de Intriga matrimoniala a lui Jeffrey Eugenides." - The New York Times Book Review "O victorie! Interesantii o plaseaza pe Meg Wolitzer printre cei mai buni scriitori ai generatiei sale. Nu e literatura feminina. E pentru toata lumea." - Entertainment Weekly "Exista un ritual al copilariei: juramantul solemn ca, orice s-ar intampla, nu pierzi legatura cu prietenii tai. Iar pentru cei sase adolescenti cu inclinatii artistice, ale caror vieti sunt descrise in noul roman de larga respiratie al lui Meg Wolitzer, juramantul acesta e tinut timp de aproape patruzeci de ani." - People Meg Wolitzer a scris primul sau roman, Sleepwalking, o poveste despre trei fete obsedate de poezie si moarte, pe cand era studenta la Brown University. A predat scriere creativa la Universitatea din Iowa si la Skidmore College. De asemenea, a fost artist invitat la Princeton University. Printre romanele sale se numara The Uncoupling, The Ten-Year Nap, The Position si The Wife. Povestirile sale au aparut in The Best American Short Stories si The Pushcart Prize. De aceeasi autoare, la editura Trei a aparut romanul Belzhar.      Fragment din romanul "Interesantii" de Meg Wolitzer:       „Dupa prima vara petrecuta la Spirit-in-the-Woods, intoarcerea acasa a fost o calamitate. Lois si Ellen Jacobson i se pareau foarte plictisitoare lui Jules — nu erau curioase in legatura cu nimic? Ramaneau amandoua pasive perioade indelungate, apoi dintr-odata se trezeau ca aveau pareri despre cele mai plicticoase subiecte imaginabile, precum lungimea tivului in acel sezon potrivit revistei Glamour. Sau daca noul film cu Charles Bronson era prea violent pentru adolescenti. Lois: „Da". Ellen: „Nu". Iar lucrul cel mai ingrijorator era ca nici macar nu-si dadeau seama cat de tare o chinuia pe Jules sa locuiasca in aceeasi casa cu ele. Vara ii insuflase un aer superior si o furie mocnita, desi nu-si daduse seama de asta decat in ultima zi de tabara, cand mama si sora ei venisera s-o ia cu Dodge-ul Dart, care parea mai verde si mai colturos ca niciodata. De la fereastra cabanei ei tuguiate, Jules vazuse masina apropiindu-se pe drumul ingust, plin de hartoape. Jules se simtise ca un intrus cand fusese invitata pentru prima oara in Cabana Baietilor Nr. 3, dar adevaratele intruse erau Lois si Ellen, care venisera cu masina dupa ea si avusesera tupeul sa opreasca in spatele Cabanei Fetelor Nr. 2, incercand s-o duca inapoi in tribul lor.     — Chiar trebuie sa plec cu ele? i-a spus Jules lui Ash. Nu e corect.     — Da, trebuie. Si eu trebuie sa ma intorc cu ai mei cand or sa-si faca aparitia. Intotdeauna intarzie. Maica-mii ii place sa umble dupa antichitati.     — E bine de tine ca te intorci la familia ta, a spus Jules. Te simti bine cu ei. Si il ai langa tine pe Goodman si pe toti veilalti din tabara asta care locuiesc aproape de tine, la New York. Si, in plus, ai tot orasul la dispozitie. Vietile noastre nu se compara, Ash. Eu locuiesc in Siberia. O sa-mi tai venele si o sa las o dara de sange pe strada mea din suburbii, iar intamplarea face sa se cheme strada Cindy. Iti vine sa crezi? Cindy? Cum ai zis ca se cheama a ta?    — Central Park West, i-a raspuns Ash. Dar o sa ne mai vedem. Vara asta n-o sa dispara ca si cand nici n-ar fi existat.     Ash a luat-o in brate, iar Jules a vazut-o cu coada ochiului pe Cathy Kiplinger intorcandu-le spatele cu o mina vag iritata. Jules n-o invinovatea — fetele se imbratisau mai tot timpul de fiecare data cand simteau ca li se punea un nod in gat. La fel ca puii de pisica, fetele voiau sa fie tinute in brate. Dar poate ca, de fapt, Cathy Kiplinger era geloasa. Toata lumea voia sa fie imbratisata de Ash, dar nu pentru a simti un fior de voluptate, ci numai pentru a iesi in evidenta. Cathy era sexy, dar Ash era iubita.     In ultima dimineata a taberei din 1974, Jules a rasfoit exemplarul lui Ash din albumul cu spira al taberei, care cuprindea toti participantii din anul acela — toti primisera un exemplar cu o zi inainte. La fel ca al lui Jules, era plin cu insemnari sentimentale, mazgalite patimas de ceilalti tineri. Dar, comentariile din albumul lui Jules sunau cam asa: „Jules, ai fost amuzanta in piesa lui Albee. Si te-ai dovedit a fi o persoana AMUZANTA si in viata reala, lucru pe care nu l-as fi banuit! Cred ca o sa faci lucruri extraordinare si de acum inainte. Hai sa pastram legatura! — Prietena si colega ta de cabana, Jane Zell".”