Un loc numit libertate

Descriere

Intr-o lume violenta, Mack McAsh, un miner charismatic si razvratit, nascut sclav, este printre putinii barbati care au curajul sa faca ceea ce e corect si sa-si sustina principiile. Lizzie Hallim, independenta si rebela, urmeaza sa se casatoreasca cu Jay Jamisson, fiul unui latifundiar fara scrupule care conduce un imperiu de afaceri. Provenind din doua lumi diferite, Mack si Lizzie sunt aruncati impreuna intr-un vartej de evenimente atunci cand Mack este cautat de politie, fiind obligat sa-si abandoneze caminul. Lizzie il ajuta sa evadeze, si nu trece mult pana cand pasiunile izbucnesc pe vechiul continent, precum si in Lumea Noua. Cu o actiune ce are loc intr-o perioada plina de tulburari sociale, Un loc numit libertate este un roman magnific, scris de un maestru incontestabil al dramei si al suspansului.    Un roman al libertatii si al revolutiei extraordinar de convingator, un savuros amestec de istorie, dragoste si aventura transatlantica. Povestea - clocotitoare, alerta si pacatosi, pe care destinul ii arunca intr-o lupta care le va schimba vietile pentru totdeauna. Fragment din volumul "Un loc numit libertate" de Ken Follett: "Barbatul isi mentinu privirea inainte, dar ii vorbi pe un prietenos: - Eu sunt Kobe, spuse el, pronuntand numele intr-un fel care rima cu Toby. Kobe Tambala. - Barbatul gras cu palarie de paie este stapanul nostru acuM? - Nu. Bill Sowerby este doar supraveghetor. El si cu mine am fost trimisi pe Boboc de trandafir ca sa alegem oamenii cei mai buni pentru camp. - Atunci cine ne-a cumparat? - Nu ai fost tocmai cumparat. - Atunci? - Domnul Jay Jamisson a hotarat sa te pastreze ca sa lucrezi pe plantatia lui, Mockjack Hall. - Jamisson! - Exact. Mack devenise din nou proprietatea familiei Jamisson. Gandul acesta il umplu de manie. "La naiba, am sa fug din nou, isi promise el. O sa-mi fiu propriul stapan." Kobe il intreba: - Cu ce te-ai ocupat inainte? - Am fost miner intr-o mina de carbune. - Carbune? Am auzit de asta. O piatra care arde ca lemnul, dar ceva mai tare? - Da. Problema e ca trebuie sa intri mult sub pamant ca sa o gasesti. Dar tu? - Ai mei au fost fermieri in Africa. Tatal meu avea o bucata mare de pamant, mai mare decat a domnului Jamisson. Mack era surprins - nu mai auzise de sclavi care sa provina din familii bogate. - Ce fel de ferma? - Mixta - grau, ceva vite, dar nu tutun. Cresteam si o plantata care se numeste cartof dulce si care nu exista pe aici. - Vorbesti bine englezeste. - Sunt aici de aproape patruzeci de ani. O unda de amaraciune i se asternu pe fata. - Eram un copil cand m-au rapit, adauga el. Mack se gandea la Peg si la Cora. - Cu mine pe vapor au mai fost doua persoane - o fata si o femeie. As putea sa aflu cine le-a cumparat? Kobe izbucni in ras. - Toti incearca sa afle unde au ajuns cei apropiati de care au fost despartiti. Oamenii intreaba peste tot. Atunci cand sclavii se intalnesc pe drum sau in padure, numai despre asta vorbesc. - Copila se numeste Peg, insista Mack. Are numai treisprezece ani. E orfana. - Atunci cand esti cumparat, nu mai ai mama si tata. Kobe renuntase, din cate isi dadea seama Mack. Se obisnuise cu sclavia si invatase sa supravietuiasca. Era inversunat, dar abandonase orice gand de libertate. "Jur ca eu nu voi face asta", gandi Mack. Mersera aproape zece mile. Se deplasau anevoios din cauza lanturilor. Unii dintre condamnati erau inca legati in perechi. Cei carora le murisera partenerii pe vas fusesera legati de ambele piciioare, atat cat sa poata merge, dar sa nu poata evada. Niciunul nu putea merge mai repede si s-ar fi prabusit cu siguranta daca ae fi incercat sa fuga, fiind extrem de slabiti din cauza celor opt saptamani in care zacusera inghesuiti pe vapor. Supraveghetorul, Sowerby, mergea calare, insa nu dadea semne ca s-ar grabi; din cand in cand, tragea cate o dusca de alcool dintr-o plosca. Tinutul semana mai degraba cu Anglia decat cu Scotia si nu atat de pustiu pe cat anticipase Mack. Drumul urma raul pietros care serpuia printr-o padure luxurianta. Mack si-ar fi dorit sa ramana intins o vreme la umbra acelor copaci uriasi. Se intreba cat de curand avea sa o intalneasca din nou pe uimitoarea Lizzie. Il intrista gandul ca se afla din nou in proprietatea familiei Jamisson, insa prezenta ei reprezenta o consolare. Nu avea cruzimea socrului ei, desi putea fi uneori lipsita de ratiune. Purtarea ei neortodoxa si personalitatea vioaie il incantau pe Mack. In plus, avea un simt al dreptatii care ii salvase viata si care ar fi putut sa o faca si pe viitor."