Caderea uriasilor. Prima parte din Trilogia Secolului

Caderea uriasilor. Prima parte din Trilogia Secolului

Autor
Editura
An publicare
2014
Nr. Pagini
928
ISBN
9786066096218

Descriere

Caderea uriasilor primul volum din Trilogia Secolului Aceasta epopee de calibru - marcata de dragoste, ura, razboi si revolutii - urmareste vietile a cinci familii prin tulburarile si drama Primului Razboi Mondial, a revolutiei bolsevice si a luptei femeilor pentru dreptul de vot. In Anglia anului 1911, in timpul domniei regelui George al V-lea,iubirea si dusmania leaga doua familii cat se poate de diferite: familia Williams, simplii mineri galezi, si familia Fitzherbert,proprietarii aristocrati ai unei mine de carbune. Lady Maud Fitzherbert se indragosteste de prietenul fratelui sau, Walter von Ulrich, un diplomat infiltrat in ambasada germana de la Londra. Destinul lor aparent potrivnic se impleteste cu cel al unui consilier ambitios al presedintelui american Woodrow Wilson si cu cel al fratilor rusi orfani Lev si Grigori Peshkov, ale caror planuri de a emigra in America sunt date peste cap de izbucnirea razboiului, de recrutare si de revolutia bolsevica. Dand dovada de o complexitate fascinanta, Caderea uriasilor izbuteste sa faca o trecere fara cusur de la Washington la Sankt Petersburg, de la Londra la Berlin, de la murdaria si primejdia minelor de carbune la candelabrele stralucitoare ale palatelor, de pe culoarele puterii in dormitoarele celor puternici. Fragment din volumul "Caderea uriasilor" de Ken Follet: "Se duse la depozitul de bagaje din pod si fura de acolo o valiza mica, veche si ponosita. Nimeni nu avea sa-i simta lipsa. Ii apartinuse tatalui lui Fitz si avea blazonul acestuia imprimat in piele: poleiala se stersese de ceva vreme, insa blazonul inca se distingea. Impacheta ciorapi, lenjerie intima si cateva dintre sapunurile parfumate ale printesei. In timp ce statea intinsa in pat in noaptea aceea, decise ca nu voia sa mearga la Londra, la urma urmei. Era prea speriata ca sa treaca singura prin asta. Voia sa fie impreuna cu familia ei. Trebuia sa-i puna mamei cateva intrebari cu privire la sarcina. Ar fi trebuit sa se afle intr-un loc familiar cand avea sa vina pe lume copilul. Bebelusul va avea nevoie de bunicii  si de unchiul sau, Billy. Dimineata se imbraca cu hainele ei, lasa rochia de menajera-sefa atarnata in cui si se furisa devreme din Ty Gwyn. Din capatul aleii se uita inapoi spre casa - cu pietrele sale innegrite de praf de carbune, cu sirurile lungi de ferestre reflectand rasaritul soarelui - si se gandi la cat de multe invatase de cand venise sa lucreze aici prima oara, pe cand avea 13 ani si de-abia terminase scoala. Acum stia cum traia elita. Aveau o mancare ciudata, preparata in moduri complicate, si risipeau mai mult decat mancau. Cu totii vorbeau cu acelasi accent sugrumat, chiar si o parte dintre straini. Ii trecusera prin maini lenjerii frumoase de femei bogate, din bumbac de calitate sau din matase alunecoasa, tesute de mana, brodate si tivite cu dantela, in seturi de cate douasprezece in sertarele lor. Putea sa se uite la un bufet si sa spuna dintr-o privire in ce secol fusese facut. Si, mai ales, se gandi ea cu amaraciune, aflase ca nu trebuie sa te increzi in iubire. Cobori in Aberowen pe povarnisul muntelui si se indrepta spre Wellington Row. Usa casei parintesti era descuiata, ca intotdeauna. Intra in casa. Odaia principala, bucataria, era mai mica decat Camera cu Vaze de la Ty Gwyn, folosita doar pentru aranjarea florilor. Mama framanta aluatul de paine, insa cand vazu valiza, se opri si spuse: - Ce s-a intamplat? - Am venit acasa, rosti Ethel. Lasa valiza jos si se aseza la masa din bucatarie. Era prea rusinata ca sa spuna ce se petrecuse. Insa Mama ghici. - Ai fost concediata! zise ea. Ethel nu-si putea privi mama in ochi. - Da. Imi pare rau, mama. Mama isi sterse mainile cu un prosop. - Ce ai facut? zise ea manioasa. Spune-mi totul acum! Ethel ofta. De ce avea retineri? - Am ramas grea cu copil, spuse ea. - O, nu... fata pacatoasa ce esti! Ethel se lupta sa-si tina lacrimile in frau. Sperase sa aiba parte de compasiune, nu de condamnare. - Sunt o fata pacatoasa, recunoscu ea. Isi scoase palaria, straduindu-se sa-si pastreze cumpatul. - Ti s-a urcat la cap - sa lucrezi la conac, sa te intalnesti cu regele si regina. Te-a facut sa uiti cum ai fost crescuta. - Presupun ca ai dreptate. - Taica-tau o sa moara cand o sa auda. - Nu el trebuie sa nasca, rosti Ethel pe un ton sarcastic. Cred ca o sa isi revina. - Nu fi neobrazata! Asta o sa-i franga inima. - El unde este? - E plecat la o alta sedinta a grevistilor. Gandeste-te la pozitia pe care are in oras: este unul dintre batranii de la capela, reprezentant al minerilor, secretar al Partidului Laburist Independent... cum o sa mai poata tine capul sus la intruniri, cand toata lumea va crede ca fiica lui este o tarfa? Ethel isi pierdu controlul: - Imi pare foarte rau ca i-am adus o asemenea rusine pe cap, rosti ea si incepu sa planga. Expresia de pe chipul mamei sale se schimba. - Ei bine, este cea mai veche poveste din lume."

Pe aceeași temă

Ken Follett