Bibliotecara

Descriere

Oare de ce batrana doamna care locuieste vizavi de Guillaume scrie in fiecare noapte? Si cine este fata care o viziteaza doar dupa caderea serii? Intrigat, Guillaume porneste in urmarirea tinerei, fara sa banuiasca macar ca se va indragosti... Dar cat de ciudata se dovedeste a fi aceasta tanara! Ida isi petrece noptile cautand grimoarul magic cu ajutorul caruia va deveni scriitoare... Iar surprizele care il asteapta pe Guillaume nu se opresc aici. Cine este de fapt Ida? Si unde se gaseste acest faimos grimoar? Din dragoste pentru fata, Guillaume se avanta intr-o calatorie fantastica, in tara cartilor si a scriiturii. Plonjati alaturi de el in miezul povestii care a sedus peste un milion de cititori! Anne Duguel, alias Gudule, s-a nascut la Bruxelles, in 1945. Dupa studii in Belgia, in domeniul artelor decorative, a petrecut cinci ani ca jurnalista in Orientul Mijlociu. Ulterior, a colaborat la mai multe publicatii din Franta si a lucrat la radio, moderand o emisiune despre benzi desenate. Astazi, scrie pentru adulti si tineri. Romanele sale se bucura de un succes urias si au fost incununate cu numeroase premii. Fragment din carte: "O cauta cu privirea prin intunericul care-l inconjura, scrutand in van in noapte. Tot ce zari era o usa micuta. O usa mica si insignifianta in partea laterala a bibliotecii. Fara mari sperante, apasa pe clanta. Usa se deschise. „Tac-tac", se auzeau tocurile foarte departe, undeva pe culoare. Luandu-se dupa sunet, Guillaume relua urmarirea. Un labirint de coridoare se pierdea in obscuritate. Ici-colo, prin ferestrele inalte, strabatea o lumina slaba. Reflexele lor, dreptunghiuri palide proiectate pe jos, desenau contururile unui sotron ciudat pe care Guillaume, desi grabit, evita sa-l calce. Ce fiinte invizibile sareau sotronul intr-un picior inainte de venirea lui? Caror fantome le-o fi intrerupt jocul? Un fior il strabatu din cap pana-n picioare. La celalalt capat, pasii se estompau incetul cu incetul. In ciuda fricii care acum i se inclesta in vintre, Guillaume nu se lasa si, cu rasuflarea taiata, se indrepta spre ceea ce parea capatul coridorului. Capatul? Nu, coridorul vira si dadea intr-o camera imensa, luminata puternic. Ochii adolescentului, obisnuiti cu penumbra, clipira dureros in timp ce acesta patrundea in camera. Era un loc extraordinar: peretii erau acoperiti de rafturi care se aliniau apoi unele in fata celorlalte, formand intre ele intervale inguste. Cate carti erau acolo? Zece mii, o suta de mii, un milion? Un miros de hartie veche, intepator si dulceag in acelasi timp, emana din fantastica multime de opere, dintre care unele aveau peste o suta de ani. Coperti de piele, de panza, de carton, cu cotoare aurite; pergamente rulate; editii rare si volume populare pline de ilustratii naive; toata cunoasterea lumii parea adunata acolo. Rezultatul cunostintelor omenesti umplea aceasta sala, nucleu luminos in mijlocul unei cladiri intunecoase. Si, intamplarea intamplarii, tocmai in acest nucleu ajunsese Guillaume. Chiar daca nu-ti placea sa citesti — si nu exista cititor mai rau decat Guillaume: in afara de benzile desenate, facea alergie la orice altceva scris pe hartie —, un astfel de loc te impresiona. Si astfel, cu un nod in gat si in varful picioarelor, baiatul patrunse in sanctuar. "