Ultima oprire, Rusia

Descriere

Mânat de curiozitate, de o rară iubire de semeni și de un excentric pariu cu sine, Nikita se urcă într-o zi în tren și pornește de-a lungul și de-a latul țării, ca să afle dacă există fericire în Rusia. Istorisirile pe care le adună pe drum, ca un vrednic povestaș, nu încetează să îl surprindă: prin fața ochilor i se perindă o Rusie a călugărilor travestiți și a travestiților convertiți, a poeților anarhiști și a vagabonzilor filosofi, a revoluționarilor dezabuzați și a fataliștilor împăcați cu inacceptabilul. O Rusie a clarobscurului, în care întotdeauna se râde cu un colț al buzei îndoit în jos. Curând însă, lucrurile se precipită, în aer se simte parfumul unei noi revoluții, iar lui Nikita îi devine clar că nu mai poate rămâne un spectator pasiv al evenimentelor. Dar ce poate face atunci când întâmplările se împletesc cu amintirile, iar Rusia pe care o caută începe să semene tot mai mult cu Rusia de care încearcă să fugă? Criticii ruși au văzut cartea ca pe o provocare intelectuală, o farsă și o enciclopedie a vieții în Rusia. Călătoria cu trenul este un pretext narativ cu ajutorul căruia autoarea ne prezintă o surprinzătoare, amuzantă și emoționantă galerie de personaje: o actriță porno care scrie poezie revoluționară, un activist comsomolist trecut de prima tinerețe, un disident care lucrează pentru serviciile de securitate și traduce din filosoful neomarxist Slavoj Žižek, un profesor de literatură care își vindecă studentul de existențialism citindu-i din Henry Miller sau un muncitor căruia nu îi vine să creadă că statul l-a lăsat de izbeliște și care rămâne să moară singur în satul lui, așteptând în zadar un ajutor social care nu mai vine niciodată. Nikita ascultă toate poveștile celor pe care îi întâlnește în călătoria lui, în timp ce încearcă să fugă de propriul trecut și de golul pe care l-a lăsat în viața lui dragostea pentru Iasia cea cu părul colorat. „Scriu pentru cei care nu și-au pierdut ființa lăuntrică, care privesc cu milă la suferința străinilor și știu să trăiască din plin bucuriile altora. Scriu pentru cei care încă se mai minunează în fața lucrurilor simple și nu se tem să le cuprindă cu mintea pe cele mai complexe.“ Natalia Kliuceariova