Istoria romanilor (1.1-Stramosii. 1.2-Sigiliul Romei)

Descriere

Republicarea monumentalei sinteze asupra istoriei românilor a marelui savant și patriot Nicolae Iorga, la jumătate de secol de la prima sa editare, este menită să înlesnească specialiștilor și publicului larg, dornic să deslușească tainele trecutului, cunoașterea și aprofundarea unei lucrări fundamentale a istoriografiei naționale, din ce în ce mai greu de procurat odată cu scurgerea anilor. Din uriașa producție științifică dedicată istoriei românești, lucrarea în discuție este cea mai întinsă, reprezentând totodată ultima sinteză elaborată de eminentul polihistor care înfățișează devenirea poporului român din cele mai vechi timpuri, până spre sfârșitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atenție particulară.I.1 StrămoşiiPrimul volum al sintezei sale ‒ Strămoșii. Înainte de romani” ‒ tratează preistoria spațiului carpato-dunărean și a regiunilor din imediata vecinătate într-o perioadă în care cercetările arheologice abia dacă depășiseră stadiul de pionierat.I.2 Sigiliul RomeiSigiliul Romei începe în mod semnificativ cu un capitol, intitulat Primul act al romanizării, care face parte din cartea I, Cuceritorii. Primul act al romanizării” Daciei, ca şi al Peninsulei Balcanice în cea mai mare parte, căci despre aceasta este vorba, poate fi identificat – după cum scotea în evidenţă savantul – odată cu cei dintâi paşi făcuţi – nu de către legionarii romani – pe coasta răsăriteană a Mării Adriatice, ci de către acel element popular” – alcătuit din negustori, păstori, ţărani, diplomaţi etc. –, care pătrundea lent, treptat, nespectaculos dar temeinic, fără pomenire în izvoare”. Drept urmare, începutul procesului de romanizare este fixat încă din secolul al II-lea î.Hr., în sprijinul acestei ipoteze aducându-se nenumărate dovezi arheologice, numismatice, epigrafice sau reieşite din noi analize asupra izvoarelor antice.