Pierduti in cartierul spaniol

Descriere

Heddi studiaza la Facultatea de Litere a Universitatii Orientale. Este americanca. Pietro studiaza geografia. Este italian. Ea este saraca si nomada. El este bogat si traditionalist. Amandoi sunt straini intr-un oras dens, plin de istorie si de viata: Napoli! Este dragoste la prima vedere. O dragoste complicata si profunda, care ii pune la incercare in toate modurile pe tinerii boemi. In adancul galeriilor de sub oras, dar si pe culmile Vezuviului. Cartierul Spaniol este deopotriva un labirint atragator si un papusar care conduce o scena de iubire. Heddi Goodrich are curajul sa povesteasca o parte din propria dragoste studenteasca, pe care multi dintre cititori au trait-o.
Fragment din romanul "Pierduti in cartierul spaniol" de Heddi Goodrich

"Colega mea s-a apropiat mult, prea mult, de parca as fi avut pe piele o pulbere magica pe care sa i-o pasez. Nu o cunosteam, dar recunosteam acea foame atat de raspandita la Facultatea de Limbi Europene, dorinta de a fi teleportat intr-o galaxie foarte, foarte indepartata. M-a intrebat dintr-o rasuflare: - De unde esti? Esti nemtoaica? De ce ai venit la Napoli? - Vin din... Cartierul Spaniol. Invatasem sa rup terminatia si sa indulcesc sp-ul, asa cum faceau cei din Napoli, invatasem sa-mi domolesc stupefactia din privire atunci cand ma plimbam prin oras, dar nu puteam sa ma ascund de fizionomia mea atat de nemeridionala. Prin urmare, fata n-a cazut in plasa, dar macar si-a mutat atentia de la mine la profesor...  - o diferenta intre albul stralucitor si cel nestralucitor. In limba greaca, melas inseamna negrul stralucitor, un concept care s-a pierdut de tot in trecerea de la limbile antice la cele moderne. Si nu stim de ce. In Antichitate exista o atentie deosebita acordata stralucirii... - Gata, o sa recitesc din carte acasa, susoti ea cu vadita incantare, inchizandu-si caietul. La Sala Consilina, plec maine-dimineata cu trenul. - Sala Consilina... - Langa Salerno. N-ai cum sa-l stii, nu e decat un orasel. Se vedea ca era jenata. Voiam sa-i spun sa nu-si faca probleme, pentru ca adevarata provinciala eram eu, care crescusem intr-o serie de suburbii americane. Dar n-ar fi inteles. Sentimentul de inferioritate al celor care migrasera din provincie era o realitate istorica profund inradacinata, in vreme ce rusinea mea era una a vremurilor moderne - amestecata confuz cu jena, suta la suta americana, de a sti ca esti pana la urma privilegiat. - Drum bun! Atunci. - Paste fericit! Am privit din nou capul chel al lui Signorelli. Era intr-adevar un geniu, capabil nu numai sa transmita atatea lucruri fascinante despre evolutia limbajului, ci si sa decianseze in mine intuitii surprinzatoare cu privire la natura umana in general. Asemenea strafulgerari nonverbale sau poate preverbale imi puteau veni in timpul unui curs sau in cele mai neasteptate momente, dar nu apucam niciodati sa le notez, ca deja dispareau precum licuricii."