Zei americani

Descriere

• Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatura

Captivant inca de la primele pagini prin calitatile sale stilistice – care i-au asigurat deja un loc pe rafturile de literatura clasica–, romanul lui Neil Gaiman ne poarta intr-o calatorie initiatica de-a lungul si de-a latul Americii, acolo unde zeii tuturor mitologiilor se regasesc sub aparenta oamenilor obisnuiti si se amesteca in existenta acestora.

La fel ca intr-o epopee greaca, Neil Gaiman evoca dragostea si sacrificiul de sine, prietenia statornica si razboiul – un razboi intre vechii zei si noii zei, cei ai cartilor de credit si ai autostrazilor, ai internetului si ai telefonului, ai radioului si ai televiziunii.

Fragment din romanul "Zei americani" de Neil Gaiman   “Era frig si intuneric atunci cand viziunea veni la ea, pentru ca in Nordul indepartat lumina zilei era un rastimp cenusiu in mijlocul zilei care venea, pleca si venea din nou: era un interludiu intre intunecimi. Nu alcatuiau un trib mare, dupa socotelile din vremea aceea — erau nomazi din Campiile Nordice. Aveau un zeu, alcatuit din craniul unui mamut si dintr-o bucata de piele de mamut, din care croisera o pelerina grosolana. Nunyunnini, asa il numeau. Cand nu calatoreau, zeul statea pe un suport din lemn, inalt cat un stat de om. Ea era femeia sfanta a tribului, pastratoarea secretelor acestuia. Se numea Atsula, „Vulpea”. Atsula mergea inaintea celor doi barbati din trib care carau zeul pe niste pari lungi, acoperit cu blana de urs, ca sa nu fie vazut de ochii profanilor si ca sa nu fie vazut in momentul in care nu era sacru. Colindau prin tundra cu corturile lor. Cel mai bun dintre corturi era facut din piele de karibu si era cortul cel mai sfant, iar in acesta stateau acum patru oameni: Atsula, preoteasa, Gugwei, batranul tribului, Yanu, conducatorul in lupta si Kalanu, cercetasul. Ea ii chemase acolo, in ziua urmatoare celei in care avusese viziunea.  Atsula presarase niste licheni pe foc, apoi aruncase frunze uscate cu mana ei stanga, vestejita. Toate acestea scosesera fum, un fum cenusiu ce ustura ochii si avea un miros puternic si ciudat. Apoi luase o cupa de lemn de pe platforma de lemn si i-o daduse lui Gugwei. Cupa era plina pe jumatate cu un lichid de un galben-inchis. Atsula gasise ciupercile pungh — fiecare cu cate sapte pete, doar o adevarata femeie sfanta putea sa gaseasca o ciuperca avand sapte pete — si le culesese pe cand luna apunea, apoi le uscase pe un fir facut din cartilaje de caprioara.”