Frumoasa adormita si fusul

Descriere

O senzationala repovestire a basmelor clasice. Scriitorul Neil Gaiman si ilustratorul Chris Riddell tes impreuna un fel de Alba-ca-Zapada si, aproape, o Frumoasa adormita, cu note subtile de magie intunecata, ce-i va tine pe cititori vrajiti de la inceput pana la sfarsit. In ajunul nuntii sale, o tanara regina pleaca pentru a salva o printesa din mrejele unei vraji intunecate. In locul rochiei de mireasa isi pune camasa de zale, isi ia sabia si, alaturi de trei pitici curajosi, strabate tunelurile intunecate de sub munti pentru a ajunge la regatul adormit. Iesind din tiparele basmelor clasice, regina decide sa-si construiasca singura destinul, iar tanara adormita nu este nici ea ceea ce pare. Elemente familiare ale basmelor clasice se combina cu subtile tuse moderne, iar rezultatul este o poveste savuroasa, captivanta si intunecat-amuzanta. Originali si surprinzatori, cei doi autori isi cuceresc cititorii prin ceea ce ar putea fi culmea colaborarii lor artistice. Prin povestea minunat scrisa si datorita minunatelor ilustratii ale lui Chris Riddell, bogate in detalii pretioase, cartea poate fi un cadou cu adevarat special si rafinat. S-ar putea sa crezi ca stii povestea asta. E despre o tanara regina in pragul maritisului; mai sunt si cativa pitici curajosi si de treaba; un castel acoperit de spini; si, se spune, o printesa blestemata de o vrajitoare sa doarma pe vecie. Dar in aceasta poveste nimeni nu asteapta un print calare pe un armasar alb. Acest basm a fost tesut cu un fir de magie neagra, ce amesteca si suceste lucrurile, le face sa scanteieze si sa straluceasca intr-un mod aparte. Atunci cand o printesa are nevoie sa fie salvata, o regina poate sa se transforme ea insasi intr-un erou… „Daca aceasta carte nu este o capodopera, este, in mod sigur, o comoara. Si asta e mai mult decat suficient.” (Kirkus Review) „E normal sa te astepti la o capodopera atunci cand Gaiman si Riddell lucreaza impreuna? Probabil ca da.” (Kirkus Review) „O repovestire necesara si originala a unui basm clasic.” (The Guardian) „Un adevarat rasfat.” (Publishers Weekly) „Chiar daca nu va plac povestile cu zane, va recomandam cu entuziasm aceasta fascinata poveste pentru ca este complet diferita de tot ceea ce ati mai citit pana acum.” (The Guardian) Fragment din carte: "Adormiti? intreba regina. Explica-mi ce vrei sa spui. Cum adica adormiti? Piticul se catara pe o masa ca sa o poata privi in ochi. — Adormiti, repeta el. Unii dorm ghemuiti pe jos, in mijlocul drumului. Pe altii i-a prins somnul in picioare. Dorm dusi in potcovarii, cu ciocanele in mana; dorm dusi pe scaunele, langa ugerele vacilor pe care tocmai voisera sa le mulga. Vacile alea dorm si ele. Toate animalele dorm, in batatura sau pe campuri. Dorm si pasarile. Le-am vazut noi pe crengile copacilor; dar le-am vazut si moarte, zdrobite de pamant, pentru ca somnul le-a coplesit in inaltul cerului. Regina proba o rochie de mireasa, mai alba ca zapada. O multime de servitoare, doamne de onoare, croitorese si modiste se foiau in jurul ei. — In cazul asta, de ce nu ati adormit si voi? Piticul ridica din umeri. Avea o barbuta cafeniu-roscata, care o ducea mereu pe regina cu gandul la un arici furios agatat de partea de jos a fetei sale. — Piticii sunt creaturi magice. Si somnul este tot magie. Dar sa stii ca mi se cam facuse si mie somn. — Si dupa aceea? Ea era regina si statea de vorba cu el de parca ar fi fost singuri. Servitoarele i-au scos rochia si au impaturit-o cu grija. Vor fi cusute ultimele dantele si panglici si atunci va fi perfecta pentru ziua cea mare. Care era maine. Ziua cand regina va avea nunta. Totul trebuia sa fie perfect. — Cand ne-am intors la Hanul Vulpoiului, i-am gasit pe toti dormind. Absolut toti, fie barbat ori femeie, dormeau. Puterea vrajii se intinde cu cativa kilometri in fiecare zi. Muntii care separau cele doua tinuturi erau imposibil de inalti, dar nu acopereau o portiune prea mare a hotarului. Regina stia ca era vorba doar despre cativa kilometri. Isi trecu mana alba prin parul negru ca pana corbului. Parea ingrijorata. — Tu ce crezi? il intreba ea pe pitic. Daca m-as duce acolo, m-ar lua si pe mine somnul ca pe toti ceilalti? Fara sa-si dea seama ce face, piticul se scarpina ingandurat la fund. — Tu ai dormit deja un an. Si dupa aia te-ai trezit. Daca e vreun om care sa poata ramane treaz in fata acestei vraji, tu esti. "