Drept Institutional al Uniunii Europene

Descriere

DREPT INSTITUŢIONALAL UNIUNII EUROPENE Această lucrare are drept obiect de studiu dreptul instituţional al Uniunii Europene, materie care abordează aspecte dintre cele mai variate ale dreptului, întrucât se situează în punctul de convergenţă a mai multor discipline juridice (dreptul internaţional public, dreptul constituţional, dreptul administrativ, contenciosul administrativ). Accentul a fost pus asupra conceptelor de bază, precum şi pe fundamentele echilibrului instituţional al unui sistem juridic plurinaţional pe cale de edificare şi în cadrul căruia dimensiunea naţională trebuie totuşi conservată. Tocmai în acest spirit, autorul s-a îngrijit să plaseze integrarea europeană atât în contextul ei istoric, cât şi în cel al perspectivelor de evoluţie, cu deosebire al celor deschise prin intermediul Tratatului de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Studiului dedicat competenţelor, funcţionării şi componenţei instituţiilor, precum şi izvoarelor de drept ale Uniunii şi fundamentelor ordinii ei juridice i se adaugă analiza aprofundată a sistemului căilor de atac înaintea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi, în particular, analiza controlului jurisdicţional al acţiunii instituţiilor europene şi statelor membre, îndeosebi cu privire la drepturile conferite persoanelor private de către ordinea juridică a Uniunii. Sean Van Raepenbusch este judecător al Tribunalului Funcţiei Publice al Uniunii Europene şi profesor de drept instituţional al UE în cadrul Universităţii Libere din Bruxelles (Institutul de Studii Europene). Tentativele de unificare europeană "Cât despre Europa, se pare că nu se ştie nici de unde isi trage numele, nici cine i I-a dat. HERODOT" Unificarea Europei are la bază indelungate tradiţii intelectuale, morale, spirituale, aeginea in Antichitate. În această privinţă, cuceririle Romei şi romanizarea lumiiau permis expansiunea unei civilizaţii şi a unei culturi bazate în acelaşi timppe umanismul elenic şi, în ultimele secole ale Romei, pe creştinism. Acest dublu aport nu a incetat sa alimenteze tradiţia europeană, care, în ciuda invaziilor, s-a perpetuat in aceasta parte limitata a Imperiului Roman constituită astăzi de Europa occidentală.In realitate adevarata conştiinţă europeană s-a născut in Evul Mediu. În această perioada aveau sa se traseze contururile unui spaţiu cultural omogen, care va face din institutia universitatii cea mai strălucitoare formă de exprimare. Aşa cum a remarcat E Barnavi universitaţile medievale asemenea celor din «Paris şi Bologna, Oxford şi Heidelberg, Salamanca şi Tubigen, urmate, la scurt timp, de cele din Louvain şi Cracovia aceeaşi limbă (latina), aceeaşi filosofie (aristotelismul), acelaşi trivium şi quadrivium), aceleaşi metode (lectio, disputatio), aceleaşi (logica formală bazată pe silogism), aceleaşi manuale (astfel, Sentintele lui Pierre Lombard)». Facultăţile de arte vor forma generaţii unei culturi generale comune, europene, bazate pe valori aparte, nascute in urma unor imprejurări istorice şi dintre care unele au devenit valori universale.