Rosu si negru - doua volume

Descriere

Capodopera a literaturii universale, Rosu si negru, cel mai cunoscut roman al lui Stendhal este la fel de actual astazi ca si in momentul aparitiei.   Povestea lui Julien Sorel, tanarul sarac, inteligent si ambitios care isi doreste sa urce pe scara sociala impresioneaza cititorul modern prin realism si autenticitate. Dorinta tenace a lui Julien de a evada din lumea in care traieste il taraste pe acesta pe drumul arivismului si oportunismului, silindu-l sa ia decizii la limita moralitatii.       Subtil si patrunzator, Stendhal descrie cu maiestrie societatea franceza de dupa caderea lui Napoleon, facand un tablou extrem de realist perioadei pline de framantari a Restauratiei. Tulburator si emotionant, Rosu si negru este un bildungsroman si totodata o cronica fascinanta a Frantei secolului al XIX-lea.   Stendhal studia oamenii ca pe niste insecte ciudate, care traiesc si mor si sunt animate de tot soiul de forte fatale. Singura lui preocupare era aceea de a determina natura, energia si directia acestor forte. Din punct de vedere uman, nu simpatiza deloc cu nici unul dintre eroii pe care ii crea, ci ramanea mereu deasupra nefericirii si nebuniei lor, multumindu-se sa-si vada in continuare de munca lui de disectie si expunandu-si pur si simplu rezultatele acestei munci in romanele sale. - Emile Zola Carte recomandata de Tudor Chirilă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Rosu si negru. Vol.1+2" de Stendhal: "Doamna de Renal observa ca el ii vorbea lui Elisa mai des decat de obicei; afla ca aceste conversatii erau pricinuite de penuria mult prea micii garderobe a lui Julien. Acesta avea atat de putina lenjerie incat era obligat sa o dea adeseori la spalat in afara casei, iar fiisa ii era utila in aceasta privinta. Aceasta extrema saracie, pe care ea nu o banuia, o induiosa pe doamna de Renal; simti nevoia sa-i faca mici cadouri, dar nu indrazni; aceasta rezistenta launtrica fu primul sentiment dureros pe care pricinui Julien. Pana atunci numele de Julien si sentimentul unei bucurii pure si intru totul intelectuale erau pentru ea sinonime. Chinuita de ideea saraciei lui Julien, doamna de Renal ii spuse sotului ei ca ar trebui faca lui Julien cadou niste lenjerie: - Ce prostie! ii raspunse el. De ce sa facem cadouri unui om de care suntem foarte multumiti si care ne slujeste atat de bine ? Asta ar trebui sa facem in cazul ca ar incepe sa-si neglijeze obligatiile si ar trebui stimulam zelul. Doamna de Renal fu umilita de acest mod de a vedea lucrurile; ea nu l-ar fi remarcat inainte de venirea lui Julien. De cate ori vedea tinuta extrem de ingrijita – si de altfel extrem de simpla – a tanarului abate, isi spunea: bietul baiat, cum se descurca oare? Treptat, in loc sa fie socata, simti mila pentru tot ceea ce ii lipsea lui Julien. Doamna de Renal era una dintre acele femei din provincie pe care le poti lua drept proaste in primele cincisprezece zile dupa ce le-ai cunoscut. Nu avea nici o experienta de viata si nu tinea sa vorbeasca. Inzestrata flind cu un suflet delicat si dispretuitor, instinctul unei fericiri naturale pe care-l au toate fiintele facea sa nu fie atenta aproape niciodata la faptele personajelor grosolane in mijlocul carora o aruncase hazardul."