Eminescu si Tagore

Descriere

Eminescu si Tagore - o carte document si o carte a dragostei, totodatã. Pentru România si India. În 1959, în Manualul de limba românã de la Universitatea Bucuresti Amita Bhose - pe atunci Ray -, o indianã din Calcutta, îl descoperea pe Eminescu, prin poezia Ce te legeni, codrule. Din acel moment avea sã-l aseze pe Eminescu, asa cum va mãrturisi, "în inima mea, alãturi de Rabindranath Tagore". Prima traducãtoare a lui Eminescu în spatiul asiatic - Eminescu:kavita (Poezii), 1969 - avea sã-si dea si doctoratul în Eminescu. Tema aleasã - Influenta indianã asupra gândirii eminesciene - a produs uimire în rândul universitarilor si a fost îndrumatã cãtre prof.dr.docent doamna Zoe Dumitrescu-Busulenga, pe atunci sefa Catedrei de literaturã universalã, singura persoanã care putea conduce lucrarea. Doamna Busulenga, unul dintre cei mai mari comparatisti ai lumii, i-a sugerat ca titlu al lucrãrii, Eminescu si Tagore, sub acest titlu fiind, de altfel, depusã propunerea la Universitate. Titlul i s-a pãrut "foarte incitant" însã "operele lui Tagore au fost cunoscute în România numai prin traduceri dupã versiuni engleze. Astfel, terenul nu era favorabil pentru cercetarea comparatistã între Eminescu si Tagore. Se impunea, datã fiind necesitatea utilizãrii de citate din ambii autori, o nouã traducere a poetului indian în româneste, în care sã se pãstreze toate subtilitãtile si nuantele existente în textele originale. Și o asemenea traducere mã depãsea pe atunci. Aceste motive m-au determinat sã renunt pentru moment la analiza confluentelor dintre cei doi autori si dintre cele douã culturi pe care le reprezentau, românã si indianã, si sã mã limitez numai la prezentarea influentelor indiene în opera lui Eminescu, revenind la titlul initial al lucrãrii: Influenta indianã asupra gândirii lui Eminescu." Aici "'am demonstrat câteva paralele cu Tagore pentru a atrage atenþia asupra similitudinii între gândirea ºi modul de exprimare ale celor doi poeþi, unul simbol al literaturii române, celãlalt, al culturii indiene. Punctele de convergenþã înºirate aici nu întreprind un studiu strict comparatist; ele prezintã doar câteva indicaþii, pe care aº dori sã le amplific ºi sã le nuanþez într-un studiu ulterior." Încã din anul sustinerii tezei, 1975, conferentia pe tema Eminescu si India, la Biblioteca Judeteanã Bihor. În anul universitar 1985-1986 tinea o serie de sase conferinte, la Universitatea Popularã Bucuresti, cu acelasi titlu, iar un articol pe aceeasi temã avea sã fie trimis lui Traian Blajovici, baza unui interviu publicat sub titlul Cu Amita Bhose despre Eminescu si Tagore, în numãrul din ianuarie 1986 al revistei Familia din Oradea. În scrisoarea care însoteste articolul pe care-l reproducem în volumul de fatã Amita Bhose se justificã fatã de Traian Blajovici: "La Universitatea cultural stiintificã din Bucuresti voi tine 6 prelegeri, una pe lunã. Nu le scriu, ci vorbesc liber dupã fise. Iar îmi pregãtesc fisele în ajunul conferintei. Altfel ar fi fost prea târziu sã astept sã fac o sintezã a celor 6 prelegeri." În iunie 1989, la Simpozionul omagial consacrat centenarului mortii lui Mihai Eminescu, tema a fost reluatã sub titlul Doi poeti care nu s-au cunoscut niciodatã. Apoi la Muzeul Etnografic si Casa Pogor, Iasi, în aprilie 1990. La Fundatia Columna, Târgu-Jiu si Cenaclul Clepsidra, Bechet, 1990. Dacã ar mai fi trãit, Didi si-ar fi dus la bun sfârsit multe dintre proiectele începute, printre care si continuarea volumului Eminescu si India dintr-un alt punct de vedere. În Eminescu si India "m-am limitat la cercetarea influentelor asupra gândirii lui Eminescu, mentionând doar în treacãt câteva asemãnãri, câteva confluente cu lirica lui Tagore. Cursul Eminescu si Tagore, tinut acum trei ani la Universitatea Cultural-Știintificã din Bucuresti, mi-a dat prilejul sã adâncesc cea din urmã problemã. Intentionez sã încheg un volum cu acelasi titlu, ca sã îndeplinesc pe aceastã cale si dorinta doamnei Busulenga. Obligatiile didactice nu-mi dau suficient rãgaz sã îl definitivez." Asa rãspundea în 1990 Amita Bhose, într-un interviu. Eminescu si Tagore avea sã rãmânã, în ciuda articolelor publicate de-a lungul vremii si a cursului tinut la Universitatea Cultural-Stiintificã, neînchegat. Ne facem o datorie de onoare aici, publicând, în facsimil si în transcriere, fisele dupã care a conferentiat la Universitatea Popularã Bucuresti si care ar fi constituit baza cãrtii. Fiselor adãugãm articolul Eminescu si Tagore, scrisoarea trimisã lui Traian Blajovici precum si textul conferintei Doi poeti care nu s-au cunoscut niciodatã. Am adãugat si citatele din Eminescu si Tagore, folosite de Didi ca exemple a confluentei gândirii cei doi poeti. Iatã, Eminescu si Tagore, o carte document, porneste spre tine, cititorule. Carmen Musat-Coman