In viata sunt lucruri care nu se fac. Si care totusi se fac...

Descriere

Imre Tóth şi-a petrecut primii cincizeci de ani din viaţă în România şi Ungaria, înainte de a pleca în Occident. În acest dialog cu Péter Várdy, filozof maghiar stabilit în Olanda, Tóth vorbeşte cu sinceritate şi luciditate despre viaţa lui, despre modul său de gândire, despre istoria Europei secolului XX. Deopotrivă confesiune personală, mărturie istorică şi (auto)evaluare etică, volumul atacă frontal cele mai controversate aspecte ale vieţii individuale şi ale Istoriei, invitându-l şi pe cititor la un examen de conştiinţă, la reflecţie. „Omul este fermecător, un paradox el însuşi, aşezat la răspântia dintre etnii, limbaje, competenţe. Aristocratic prin natura sa şi snob prin destule apucături şi manierisme. În vremea aceea visa că aparţine unui Bucureşti subteran şi ocult, unei reverii mateine ale cărei determinări contingente mărturisesc că îmi scapă. Rămâne faptul că acest personaj cosmopolit are adânci rădăcini în lumea noastră şi în pătimirile ei, de care, acum departe de ea, continuă să fie, într-un chip mai degrabă oniric, legat.“ (Petru CREŢIA) „Părea că nu mai aparţine nici unui timp şi nici unui loc. Devenise un duh, un duh de obedienţă hegeliană, curios să urmărească la nesfârşit triumful spiritului lumii înălţat de fiecare dată pe nimicirea manifestărilor sale trecătoare, care avuseseră imprudenţa să revendice de partea lor câte un adevăr absolut.“ (Gabriel LIICEANU) „Avem aici o carte fascinantă, un itinerar spiritual Şi o fenomenologie a credinţei utopice, o meditaţie despre pasiuni mesianice și destine zdrobite în malaxorul numit istoria secolului XX. Sinceritatea este dogoritoare, onestitatea, copleşitoare. Comparabilă cu marile confesiuni, de la Istrati şi Koestler la Silone şi Wat, o contribuţie esenţială la înțelegerea mirajului comunist şi a demonismului său intrinsec. Imre Tóth a trăit internaţionalismul ca pe o chemare lăuntrică născută din multimilenara suferinţă a unei seminţii prigonite. S-a despărţit de comunism când a înţeles, foarte devreme, că este o imensă impostură.“ (Vladimir TISMĂNEANU)