Poate Estera

Descriere

     In Poate Estera Katja Petrowskaja, nascuta intr-o familie evreiasca din Ucraina, se afla in cautarea originilor sale, descoperindu-si filiatia incetul cu incetul: un frate al bunicului, al carui atentat impotriva unui ambasador german a declansat, poate, cel de-al Doilea Razboi Mondial; un bunic prizonier de razboi reaparut cu patruzeci si unu de ani mai tarziu; o strabunica care se numea, poate, Estera, si care, aflata la Kiev in 1941, a luat ea singura drumul rapei Babii Iar, unde trupele SS i-au ucis pe toti locuitorii evrei din oras… Cartea se constituie din istorisirile unor asemenea destine sfaramate, din amintiri si investigatii precise la fata locului ori prin arhive; in ciuda caracterului documentar, amestecul tuturor acestor elemente, alternand virtuos intre trecut si prezent, se transforma in literatura in sensul cel mai adevarat al cuvantului.     Pentru Poate Estera, Katja Petrowskaja a fost distinsa, in 2013, cu Premiul Ingeborg Bachmann, unul dintre cele mai importante premii germane, destinat unei carti nepublicate; in 2014, cu Premiul Ernst Toller si cu Premiul de literatura „Aspekte“, iar in 2015, cu Premiul Strega Europeo.       Fragment:        „La Arhiva        Existau atatea motive declari nebun pe Stern, incat nu sunt sigura ca-ntr-adevar era. Ca terorist avea sa ramana mereu un strain pentru noi - doar nu impusti alti oameni! In ciuda sfarsitului sau violent, n-a fost o victima. Fiindca era nebun nu puteam sa vorbim despre responsabilitatea lui, si de aceea l-am inchis undeva departe de noi, in trecut.     Imi ramanea Arhiva serviciilor secrete in Lubianka, la Moscova. Fusesem numai o data acolo, in aceasta monstruoasa cladire, cartierul general al serviciilor, era pe la jumatatea anilor '90 cand m-am dus la Muzeul Serviciilor Secrete in speranta ridicola ca acestea se vor cai. In loc de asta mi s-a servit o lectie in materie de continuitate si succesiune a feluritelor servicii: Ceka, GPU, NKVD, KGB si FSB, vizitatorilor li se povestea despre faptele eroice si acele vremuri grele, cand „si noi am suferit de pe urma represiunilor".     Pe-atunci nu stiam ca fratele rneu incercase si el la Arhiva sa dea de dosarul lui Judas Stern si ca luase legatura cu un colonel de la Lubianka. Colonelul ii explicase ca singurele dosare accesibile erau cele la care exista un drept la reabilitare, adica acuzatul fusese nevinovat. Dar aici nu era cazul, considerase colonelul declarand dosarul inchis. A fost vinovat, fara indoiala, spusese fratele meu, dar ia imaginati-va, domnule colonel, ca un evreu fara lucru si fara de partid se duce la Leningrad, fura un revolver, se intoarce la Moscova, da tarcoale ambasadei mai multe zile fara ca nimeni sa-I bage in seama, intr-un loc unde exista mai multe iscoade decat oameni, si la urma impusca un diplomat german - si asta la Moscova in 1932.      - Domnule colonel, poate ca dosarul contine o aluzie la cui i-ar fi folosit un asemenea atentat?     - Dosarul e sumar, nimic important. Avem fotografia doveditoare de dupa executie si doua gloante.”