Genealogia moralei

Descriere

Sarmanul Nietzsche, „bestia blonda”, a avut si el parte de crucificare. Multor profeti si mantuitori li se intampla asta: eventual si in timpul vietii, si dupa moarte. Nietzsche, razvratitul impotriva legilor celor vechi, intemeietorul orgolios al noii sale „religii”, a trebuit sa suporte si el toate esecurile si rastalmacirile posibile, ba chiar si punerea terifianta in practica a unora dintre ideile lui, care nici nu mai erau ale lui si, indeobste, nu mai erau idei… „Viclenia ratiunii”, implicit a istoriei, o descrisese Hegel, unul dintre cei multi pe care Nietzsche nu‑i agrea. Dincoace de istorie si chiar dincolo de ea, raman cartile. Omul n‑a fost sa fie mantuit de Nietzsche. Cartile lui vor dainui printre oameni: pentru oameni. - Ion Ianosi Traducere de Janina Ianosi si Horia Stanca. Prefata de Ion Ianosi Fragment din carte: "Intr-un fel cu totul opus, asadar, decat in cazul nobilului, care concepe notiunea fundamentala de „bine" in mod anticipat si spontan, plecand adica de la sine si doar de aici mai departe isi creeaza o reprezentare a „nocivului”! Acest „nociv" de origine nobila si respectivul „rau" distilat in alambicul urii insatiabile — primul, o creatie ulterioara, un accesoriu, o culoare complementara, al doilea, dimpotriva, originalul, inceputul, propriu-zis fapta in conceptia unei morale de sclav — cat de diferit se situeaza aici „nociv" si „rau", opuse in aparenta. Aceleiasi notiuni de „bun"! Si totusi notiunea de „bun" nu este aceeasi: sa ne intrebam, mai degraba, cine este de fapt in intelesul moralei resentimentului, „rau". Raspunsul riguros este tocmai „binele" din cealalta morala, anume cel nobil, puternic, dominator, numai ca invers colorat, invers interpretat, invers vazut prin ochiul otravit al resentimentului. Este aici un lucru pe care am vrea cel mai putin sa-l contestam: cine i-a cunoscut pe acei „buni" numai ca dusmani, cu siguranta ca n-a cunoscut decat dusmani rai, si aceiasi oameni care inter pares sunt atat de sever tinuti in frau prin moravuri, stima, uzante, recunostinta, dar, in primul rand, prin reciproca supraveghere si gelozie, si care, pe de alta parte, in relatiile dintre ei, se dovedesc atat de ingeniosi in ceea ce-i priveste, atat de stapaniti, delicati, fideli, mandri si prietenosi: — aceiasi oameni in exterior, acolo unde incepe ceea ce le e strain, strainatatea, nu se comporta mult mai bine decat niste fiare scapate din lant."