Personaje si povesti din Bucurestiul Sefard

Descriere

     Personaje si povesti din Bucurestiul Sefard se doreste a fi doar o continuare, o poarta deschisa spre o lume ce pare azi de basm, un inceput, un prim pas care sa incite curiozitatea si sa convinga cititorul, fie el expert sau doar interesat de istoria orasului, sa porneasca in cautarea mai multor surse si informatii despre prezenta si contributia evreilor sefarzi (dar si a celor ashkenazi, precum si a altor minoritati) la dezvoltarea si modernizarea Bucurestiului. Fiindca in contextul infloririi, in ultima vreme a ceea ce putem considera o adevarata miscare culturala pentru readucerea in actualitate a istoriei capitalei, cu numeroase articole, carti si albume care apar cu o frecventa, impresionanta, eforturile si rezultatele ar fi incomplete fara includerea si a acestui aspect, in unele privinte indispensabil, pentru ca in unele domenii evreii sefarzi si ashkenazi (si minoritatile in general) au fost deschizatori de drumuri.     Imagini vechi si noi, povesti de succes si istorii cu personaje care populau altadata Bucurestiul sefard ii sunt puse la dispozitie cititorului pentru ca, organizându-le asa cum i se va parea mai bine, sa isi poata face o imagine de ansamblu asupra acestei lumi astazi doar virtuale, dar care este inca prea frumoasa pentru a fi data uitarii, caci nu doar sinagogile si cladirile comunitare sefarde au disparut, ci si sefarzii insisi; dintre cei care reprezentau odata majoritatea evreilor bucuresteni, astazi mai sunt doar cativa, care pot fi numarati pe degete. Lor le este dedicata aceasta carte.       Fragment din volum:     "Memoria strazilor care au disparut       Prima atestare documentara a Bucurestiului (1459) se inregistreaza la numai sase ani dupa impresionanta cadere a Constantinopolelui sub dominatie otomana. Amplasarea orasului, atat de deschisa, a coincis cu interesele otomanilor, care au putut controla usor zona, dar a oferit in acelasi timp si acces la marile drumuri comerciale europene, care ajungeau pana la Lvov, Belgrad, Budapesta, Viena si chiar indepartata Venetie. Aceasta dispunere a atras in timp comercianti de diverse origini, care au profitat de diverse avantaje acordate de domnitori, de contextul politic sau de lipsa de concurenta locala.      Numai o suta de ani mai tarziu, la mijlocul secolului al XVI-lea, sunt mentionate unele incidente legate de judecarea unor cazuri din Bucuresti in care au fost implicati negustori sefarzi (supusi jurisdictiei Marelui Rabin sefard din Nicopole), care indica o prezenta a acestora in oras, de multe ori temporara si influentata de evolutiile politice. Abia la inceputul secolului al XVIII-lea se poate vorbi de o comunitate evreiasca stabila in Bucuresti, asa cum atesta cea mai veche piatra tombala gasita in cimitirul evreiesc din Str. Sevastopol (1716), care se referea chiar la conducatorul obstii evreiesti de la acea vreme, B. Mordehai. De altfel, prima comunitate evreiasca recunoscuta de autoritati a fost congregatia israelita spaniola din Bucuresti, la 1730, prin intarirea data de domnitorul muntean Nicolae Mavrocordat sfetnicilor sai Daniel de Fonseca si Mentes Bally.     La inceput, evreii s-au asezat in centrul capitalei, in apropierea zonei de targ, unde isi puteau exercita cu usurinta negustoria sau mestesugurile. Aici, in zona Lipscani — Sf. Gheorghe, se aflau principalele puncte de schimb si de aici aveau sa se raspandeasca pe toata suprafata orasului in secolul al XIX-lea."