Casa

Descriere

Pe pamant, in primul rand, vom vorbi despre spatiul umanizat in general, prin consideratii generale despre spatiu in credintele populare, apoi despre spatiul locuit de oameni: Casa, Interiorul casei, Exteriorul casei, Curtea, In sat. Se face, in continuare, trecerea spre spatiul neumanizat, in care oamenii ajung ocazional: In afara satului – Moara, Pe camp, In lan, La vie, La hotar, La raspantie, In padure. Fragment din cartea "Casa" de Antoaneta Olteanu   „Pentru bunul mers al vietii si al treburilor  S-a atestat obiceiul numit „cu graul", de a se pune intr-o farfurie, in fiecare an la Sf. Andrei, grau la incolfit, care se tinea pana la Sf. Vasile. Graul acesta nu trebuie sa lipseasca din nici o casa. Cu el umblau pe la case in ziua de Anul Nou sau il puneau pe stalpii portii. Rostul principal al obiceiului era de promovare a fertilitatii, de vreme ce umblau cu el la urat, dar si de prezicere a sanatatii si prosperitatii fiecarei gazde care punea grau la incoltit: daca graul incoltea frumos era semn de castig, daca era galben era semn de boala si de necaz, daca nu incoltea era semn de moarte (Bot, p. 313- 314). Sa iesi si petreci pana la poarta pe cel ce-ti vine la casa, ca numai asa iese lenea din tine ori din ai tai (Pamfile, 1999, p. 137). Armindenul se tine pentru a intra cu sanatate in vara (Sperantia, VI, f. 211). Cand pleci la iarmaroc cu vitele, iesi iute pe poarta, ca sa se poata petrece mai iute (Gorovei, 1995, p. 256). In ziua de Anul Nou e bine ca fetele sa deschida poarta des-de-noapte, ca se marita (Niculita-Voronca, I, p.102).    Aparator de rele si durere  Se crede ca daca nu se inchide poarta ograzii de la drum pe timpul cand duc vreun mort, in casa acelei ograzi va muri cineva (Gorovei, 1995, p. 149). Strainul care intra in batatura unui om nu trebuie sa-i inchida poarta, ci gazda singura sa si-o inchida, ca sa nu i se inchida norocul, sa nu i se taie calea petitorilor, daca va avea fete mari (Pamfile, 1997, p. 282). In preseara de 40 de mucenici tot omul, mai ales care are copii, aduna paie, tulei (jipi), gunoaie ramase de la vite, intr-o gramada si le da foc. Cand incepe sa arda focul, copiii adunati imprejur sar peste foc, descantand asa: „Azi ii sambata, sambata,/ Nu ma mananca pureca!" Credinta e ca pe care-I afuma mai bine cu acest prilej, pe acela nu-I vor manca puricii in decursul verii (Viciu, p. 18).”