Facerea lumii

Descriere

    Lucrarea "Facerea lumii. Locul si locuirea la romani" trateaza reprezentari ale spatiului in credintele populare romanesti.     Lumea aceasta este surprinsa de la origini, prin capitolele Facerea lumii, Apa cosmica, Pamantul, dupa care se face, treptat intrarea in universul umanizat, In lumea apelor – Apele terestre, La rau, Marea, Balta, lacul, Sorbul apelor, Apa Sambetei, Podul; prin reprezentarile legate de Munti, dealuri si vai se face treptat trecerea spre Lumea de sus, surprinsa de la origini pana la aparitia formelor de manifestare concreta, cunoscute de oameni si vizibile acestora: Cerul, Geografia cerului, Soarele, Luna, Stelele, Vazduhul, Vanturile, Ploaia, Piatra, Curcubeul.      Fragment din volum:       „Cerurile       Origini     Dumnezeu, dupa ce a facut pamantul, s-a suit in al noualea cer, caci sunt noua ceruri ca acesta, iar dracul i-a dat sa sada in cerul ist dintai si i-a zis sa-si faca ingeri, ca sa nu sada singur (Niculita-Voronca, I, p.25).           Traditii     Sunt noua ceruri asezate unul peste altul si toate facute numai si numai din piatra scumpa. Dumnezeu sta in al noualea cer, dimpreuna cu Sf. Nicolae, cu care se sfatuieste in treburile lumii. Si Sf. Treime tot acolo locuieste. In cerul dintai locuiesc Sf. Soare, Sf. Luna si Sf. Ilie. In celelalte stau sfintii, dupa rang. In cerul al noualea e o lumina mare si mese intinse se vad, cand se deschid cerurile, pentru ca acolo e raiul (Olinescu, p. 57-58). ♦ S-a suit Dumnezeu la cer cu sfintii sai si a facut acolo alta lume. Dumnezeu are in cer de toate, ca si aice. Pai daca n-am avea noi paine, nu ne-ar da Dumnezeu? De ce dimineata gasesti pe frunzele copacilor ceva dulce ca mierea? Aceea e mana lui Dumnezeu (Brill, I, p.38). ♦ Pe alocuri sunt sapte ceruri si tocmai in cerul al saptelea stau Dumnezeu, Maica Domnului, lisus Hristossi ceata ingereasca (Pamfile, 2001, p. 14). ♦ Maica Domnului, intalnindu-se cu lisus Hristos dupa inviere, amarata de drumurile cautarii lui, ii striga: „Ah, fiul meu,/ eu ti-am dat voie/ sa te sui de la ceriul intaiu/ pana la al doilea/ si de la al doilea/ pana la al noualea cer,/ si tu te-ai dat jos!/ Daca te-ai fi dat/ la niste crestini botezati,/ dar te-ai dat/ la niste caini de jidovi spurcati! (Pamfile, 2001, p. 14). ♦ Dumnezeu tatal sta in al noualea cer. In cerul acest dintai e Sf. Soare, Sf. Luna, Sf. Ilie, apoi mai sunt si alte ceruri, unde stau sfintii randuiti de Dumnezeu, iar deasupra tuturor sta Dumnezeu (Niculita-Voronca, II, p. 468).”