Pelerinaj in pustiu

Descriere

Mălin Stan, ca autor, practică un fel de autism poetic dus până la extrem, încât războiul se autentifică în interior. În fond, chiar şi poezia însăşi, la limită, este tot o formă de autism, nerecunoscută de vreo autoritate. El, însă, îl denumeşte altfel în simţ. Însă „pustiu” înseamnă, la el, o recluziune voluntară. Dar asta este chiar definiţia meditaţiei, inclusiv (mai ales) a meditaţiei poetice. Căci şi poezia, nu-i aşa, e o formă a contemplaţiei, un timp al ei, al abstragerii din contingent. Să iei distanţă faţă de lume împreună cu ideile ca o coloană vertebrală. Echivalentul, adică, al unei închideri în sine, început, de altfel, al oricărei forme de înţelepţire: să iei distanţă – distanţa cuvenită, sacră – faţă de lume.* Mihail GălăţanuVolumul „Pelerinaj în pustiu” al poetului Mălin Stan este bazat pe un estetism structural ivit din percepţia tragică a sinelui, ce îşi găseşte resursele în viaţa cotidiană deblocată de sensul primar al conotaţiilor.* Marian DragomirPelerinajul lui Mălin Stan devine treptat un suflu puternic, un dicteu care se naşte din angoasa cotidianului, pentru a schimba lumea odată cu trecerea prin ea şi prin acoperirea tuturor stărilor din această călătorie în sentinţe uneori memorabile. E o poezie pe care o simţi declamată în mijlocul unei lumi goale, într-un amfiteatru ruinat, cu fiecare cuvânt rostit grav, de parcă ar fi ultimul.* Marius Oprea