Heidi

Heidi

Descriere

    Descopera aventurile prin care trece Heidi, in incearcarea de a cuceri afectiunea bunicului ursuz care traieste intre pasunile alpine. Heidi se indragosteste de viata simpla si plina de bucurii pe care o duce in munti, alaturi de prietenul ei, Peter, pastorul turmei de capre. Dar este nevoita sa plece si sa traiasca la Frankfurt in casa familiei Sesemann, unde trece prin situatii hazlii in incercarea de a evada si a se reintoarce in muntii ei dragi. Textul este repovestit si adaptat de Pierre Malherbet, fiind completat cu ilustratii color de Annette Marnat.     Colectia Clasici Litera Junior propune abordarea marii literaturi prin repovestiri pe intelesul copiilor. Cele mai iubite romane pentru copii si adolescenti, repovestite intr-o maniera fidela originalului si ilustrate sugestiv, vor trezi interesul pentru literatura inca de la varsta primelor lecturi.
     Fragment din roman:       „Heidi, careia ii placea atat de mult sa zburde alaturi de capre printre flori si sa priveasca vulturul invartindu-i-se deasupra capului, fu totusi multumita sa ramana alaturi de bunicul. Ii facea mare placere sa-L priveasca reparand lucruri, sa asculta rindeaua sau ferastraul si sa auda loviturile ciocanului de dimineata pana seara. Dar cel mai mult ii placea sa-si observe bunicul preparand rotile mari de branza de capra. Atunci batranul isi sufleca manecile si-si vara mainile in ceaunul mare, amestecand smantana pana se ingrosa.     Din cand in cand, cand vantul sufla mai tare ca de obicei, fetita pleca de langa bunicul si se ducea sa-i asculte suierul printre ramurile celor trei brazi din spatele cabanei. Cat de mica si de firava se simtea pe langa acesti trei uriasi! si Ce muzica incantatoare! Soarele nu mai fu niciodata la fel de cald ca in timpul verii, si Heidi se vazu din nou nevoita sa-si puna ciorapii, pantofii si chiar rochitele. Se facea din ce in ce mai rece, si, curand, frigul deveni atat de aspru, incat Peter, cand ajungea la batran, trebuia sa-si sufle in palme ca sa le incalzeasca.     Intr-o buna dimineata, totul era alb: o mantie groasa de nea se asezase peste imprejurimi in timpul noptii si nu se mai vedea niciun fir de iarba. Peter nu mai veni la cabana cu turma lui, iar Heidi isi petrecea ore intregi privind cum ninge. Fulgii erau atat de mari, incat zapada ajunse pana la geamuri, apoi trecu si de ele, atat de multa, incat devenise cu neputinta sa deschida ferestrele. Toate acestea i se pareau lui Heidi pline de haz, asa ca alerga de la o fereastra la alta, ca sa vada daca zapada avea sa inghita cu totul cabana. Desi era ziua-n amiaza mare, nu se vedea nimic si trebuia sa aprinda niste lumanari.”

Pe aceeași temă

Johanna Spyri

Johanna Spyri

Johanna Spyri

Johanna Spyri

Johanna Spyri

Johanna Spyri

Johanna Spyri

Johanna Spyri

Johanna Spyri