Revista Arta nr. 16-17/2015

Descriere

Arta sticleiDupă dosarul dedicat ceramicii contemporane în nr.13 al revistei ARTA, este normal, ba chiar necesar, să dedicăm dosarul principal al actualului număr dublu 16-17, unei alte arte a focului, sticla. Aflată și ea într-un proces rapid de emancipare de sub eticheta de artă aplicată, artă strict „decorativă”, arta sticlei se îndreaptă spectaculos spre diversele ei ipostaze majore , arătându-și valențele conceptuale și expresive în domeniul sculpturalului, monumentalului, instalației, sau ambientalului de mari dimensiuni. În diversele ei tehnici, din ce în ce mai sofisticate – sticlă suflată şi modelată la cald, sticlă produsă prin fuziune şi coacere, cistal optic etc – arta actuală a sticlei adaugă noi parametri, experimentali și științifici, tradiționalei ei expresivități legate de lumină, transparență și imprevizibilitate. Dosarul actual, coordonat de Aurelia Mocanu, realizează o radiografie simptomatică prin starea actuală a acestei arte dificile și delicate, interogând artiști sticlari români cunoscuți, din țară și din străinătate, și luând pulsul internațăional al domeniului printr-o serie de texte teoretice mai generale.
Bienala de la Veneția
Al doilea dosar al numărului 16-17, coordonat de Daria Ghiu, își propune o trecere în revistă a recent încheiatei Bienale de arte vizuale de la Veneția. Aflată la a 56-a ediție, Bienala de anul acesta e discutată în paginile noastre de curatori, galeriști și comentatori români și străini cunoscuți, precum Mihai Pop, Edit Andras, Diana Ursan, Eleonora Farina, Gabor Andrasi și alții. Sunt comentate în primul rând cele două participări românești la Bienală: Darwin’s Room, de pictorul Adrian Ghenie, de la Pavilionul României, curatoriată de Mihai Pop – și expoziția de grup de la Noua Galeriei a Institutului Român pentru Cultură şi Cercetare Umanistică (ICR) din Palazzo Correr, Inventând adevărul. Despre realitate și ficțiune, curatoriată de Diana Marincu, și care i-a propus pe artiștii Michele Bressan, Carmen Dobre-Hametner, Alex Mirutziu, Lea Rasovszky, Ștefan Sava, Larisa Sitar. Concluzia interviurilor și comentariilor e încurajatoare: existența a două variante de expunere, a două proiecte „naționale”, creează posibilitatea unei (re)prezentări duale, cu o perspectivă extinsă și mai nuanțată asupra a ceea ce poate însemna arta contemporană românească „care contează” internațional.