Cucerirea unui Libertin

Descriere

    Sophie, cea mai mica dintre faimoasele surori Talbot, nu apare niciodata in paginile ziarelor de scandal. Asta pana in ziua cand socheaza intreaga protipendada a Londrei prezenta la o petrecere, impingandu-l pe imoralul ei cumnat intr-un bazin ornamental. Ajunsa tinta dispretului inaltei societati, singura optiune a Sophiei este sa fuga din Londra, jurand sa inceapa o noua viata, departe de ipocrizia aristocratiei – si face asta deghizata in valet, in spatele unei trasuri. Insa trasura ii apartine marchizului de Eversley, un libertin cunoscut nu doar pentru numeroasele logodne ruinate, ci si pentru faptul ca nu a intalnit vreo femeie care sa-i poata rezista. Reputatia este departe de adevar, dar ii serveste scopului de a sta departe de un tata despotic pe care nu-l poate ierta pentru suferintele din trecut. Chemat de urgenta la domeniul stramosesc, Eversley face tot posibilul sa amane momentul, dar descoperirea fugarei Sophie transforma calatoria intr-o aventura foarte placuta. Atractia ce se naste intre ei este de netagaduit, insa fiecare are propriile temeri legate de celalalt. Dar lunga calatorie in intimitatea trasurii scoate la iveala tentatii greu de refuzat…  
     Fragment din roman:       „Poate nu pe ea o cautau.     De-abia ii trecu prin cap si varianta asta, cand unul dintre ei spuse:     - Lady Sophie Talbot.     O gasisera.     Planurile ii fusesera date peste cap. Eversley avusese dreptate - tatal ei trimisese oameni sa o caute. Aveau sa o tarasca inapoi in Londra, in sanul familiei, unde sa fie dichisita si impopotonata ca sa poata fi trimisa inapoi in lumea buna, spre marea si mortala ei rusine.     Trebuia sa redevina Sophie, nedistractiva Fiica Periculoasa.     Cu cateva zile in urma, s-ar fi impacat si cu ideea asta... dar acum aflase ca mai exista si o alta varianta. Libertatea. Mossband. Exista chiar si varianta cu Robbie, in care isi respecta promisiunea de indata ce descoperea ca venise in oras si ca era disponibila. Poate ca o asteptase toti anii acestia. Poate ca o dorise cu disperare in tot acest rastimp.     Poate nu.     Si mai era si Eversley.     Privirea i se intersecta cu a lui si dupa aceea cobori. Cu cine se mai ciorovaia ea daca barbatii acestia o luau in custodie? Oare avea sa-l mai vada vreodata?     Ar fi deranjat-o daca nu?     Raspunsul ii reverbera prin tot corpul, iar ea se uri pentru simplul fapt ca se lasase purtata de val. Dar nu mai era cale de intors. Era sansa ei sa evadeze complet. Spre o viata simpla si fericita, departe de Londra si de un viitor pe care nu-l dorise niciodata.     Si care ii fusese distrus.     „Recunoaste cand ai fost mai slaba", ii repetase tatal ei de atatea si atatea ori. „Redu din pagube. Bate palma. Si revin-o sa ii distrugi intr-o alta zi."     Cu mintea la sfaturile din trecut, Sophie tacu, dar incerca sa-si adune curajul. Facu abstractie de litania „nu vreau sa ma intorc" care ii rasuna in minte, cand nou-venitul adauga:     - Calatoreste, se pare, impreuna cu marchizul de Eversley.     Ramase fara cuvinte. De unde stiau?”