Cele cinci plagi ale Sfintei Biserici. Principii pentru desavarsirea crestineasca

Descriere

    Cele cinci plagi ale Sfintei Biserici au fost asternute pe hartie intr-o perioada de numai patru luni, reflectand sinteza ideilor reformatoare religioase propagate de restauratia europeana, pe fondul tumultoaselor miscari revolutionare ale vremii.     Descriind actualele suferinte ale Bisericii, pentru a le pune mai mult in evidenta, Antonio Rosmini a confruntat adesea conditia in care se gaseste in ziua de azi Biserica si aceea in care se gasea ea pe vremea cand in randul crestinatatii infloreau cu ardoare credinta si iubirea. Scopul lucrarii a fost pur si simplu sa expuna nenorocirile din cadrul Bisericii; cat despre remedii, abia sunt pomenite atunci cand legaturile discursului o cer, iar dupa planul sau ar trebui sa alcatuiasca argumentul unui alt tratat.     Opera lui Rosmini,  condamnata la Index pe ratiuni de natura constitutionala, politica si ecleziastica, a fost ulterior absolvita de orice vina, iar Papa Ioan Paul al II-lea il considera unul "dintre ganditorii cei mai moderni in care se imbina rodnic cunoasterea filosofica si Cuvantul lui Dumnezeu".
      Fragment din lucrare:       „Plaga din piciorul drept al sfintei Biserici, care este numirea Episcopilor lasata in seama puterii laice       74. Orice societate libera are in mod esential dreptul sa isi aleaga propriile oficialitati. Acest drept este la fel de necesar si inalienabil precum cel la existenta. O societate care a lasat in miinile altcuiva alegerea propriilor ministri s-a alienat prin aceasta; existenta sa nu ii mai apartine; cei de care depinde alegerea ministrilor sai o pot face sa existe intr-o anumita masura, dar si sa inceteze de la o clipa la alta; si chiar atunci cind exista, nu exista pentru sine, ci pentru aceia care se bucura de concesiune; ceea ce conduce la o existenta aparenta si precara, iar nu la o existenta adevarat si de durata.     75. O societate care pentru toti credinciosii are, cu siguranta, dreptul sa existe si, deci, dreptul la o existenta libera, este Biserica lui Isus Cristos, care i-a conferit acest drept, spunind: „Eu sint cu voi in toate zilele pina la sfirsitul lumii”; Cristos, Intemeietorul sau, i-a garantat Bisericii existenta prin cuvintul sau, care va ramine si atunci cind Cerul si Pamintul nu vor mai fi. Biserica lui Isus Cristos, de aceea, nu poate sa cedeze guvernarea in mina altora; nu poate sa vinda sau sa alieneze alegerea conducatorilor sai, pentru ca ea nu se poate distruge; orice concesie absoluta. de acest gen este nula, un contract fara temei, un pact fara substanta si, ca orice intelegere cu raul, lovita de nulitate.     76. Cristos si-a ales Apostolii la inceputurile Bisericii, Apostolii si-au ales succesorii, iar acesti succesori s-au ocupat intotdeauna fara gres de alegerea celor carora le incredintau apararea credintei, lucru care trebuie sa fie dus mai departe in acelasi fel pina la sfirsitul lumii. Fiecare dintre acestia vor fi tinuti responsabili pentru ceea ce invatatorul le-a incredintat.”