Cum să vorbești pe limba banilor: Ce spun finanțiștii și ce vor să spună în realitate

Descriere

Cum sa vorbesti pe limba banilor. Ce spun finantistii - si ce vor sa spuna in realitate Cum sa vorbesti pe limba banilor / How to Speak Money de John Lanchester este un instrument util pentru oricine doreste sa inteleaga si sa isi formeze o opinie obiectiva despre mediul economic in care traieste. In cazul in care deja te-am „convins” ca avem de-a face cu o lectura foarte plictisitoare, ei bine, afla ca, de fapt, lucrurile nu stau deloc asa. Cartea este scrisa intr-un stil foarte relaxat si amuzant (contine chiar si bancuri), de aceea iti va aduce un beneficiu dublu: pe de o parte, iti va lamuri niste notiuni din sfera economica frecvent vehiculate, dar de cele mai multe ori, intelese doar partial, iar pe de alta parte, te va destinde cu stilul si umorul ei inteligent.   John Lanchester (n. 25 februarie 1962) este un scriitor si jurnalist britanic nascut in Hamburg (Germania), crescut in Hong Kong si educat in Anglia, care s-a remarcat prin talentul de a explica lucruri complexe intr-o maniera foarte simpla. De-a lungul timpului, articolele semnate de Lanchester au aparut in publicatii precum: London Review of Books, The Observer, The New York Review of Books, The Guardian, The Daily Telegraph sau The New Yorker. Romanele semnate de el, dintre care amintim: The debt to pleasure (Datoria fata de placere), Mr. Phillips (Dl. Phillips), Fragrant harbour (Portul inmiresmat) sau Capital (Capitalul) au fost recompensate cu numeroase premii si au fost traduse in 25 de limbi. Volumul sau Whoops!: Why everyone owes everyone and no one can pay (Hopa! De ce toti datoram tuturor si nimeni nu poate plati) a furnizat lumii una dintre cele mai pe intelesul tuturor explicatii despre criza financiara din 2007 – 2010 si consecintele ei.   Cum sa vorbesti pe limba banilor este structurata in doua parti: Limba banilor si Un dictionar al banilor, in prima parte autorul oferind cateva consideratii generale despre limbajul finantistilor si necesitatea pregatirii individuale pentru a-l intelege, iar in cea de-a doua parte, descoperim un dictionar foarte util si foarte explicit al celor mai intalniti termeni specifici… „stiintei mohorate”, asa cum boteza Thomas Carlyle domeniul stiintelor economice.    Daca limba banilor este atat de utila, atat de eficienta in comunicarea economica a ideilor, cum se face ca pare atat de descurajant de dificila, atat de inchisa si de exclusivista? Cum se face ca nu o invatam automat in timp ce crestem, asa cum invatam limba pe care o vorbim?    Autorul povesteste ca a inceput sa isi educe limbajul financiar intr-o perioada in care a trebuit sa scrie niste articole despre banci pentru London Review of Books, perioada in care, era nevoit sa caute mereu explicatiile termenilor economici pe care nu ii intelegea, exemplificand totodata cum a reusit sa descifreze treptat acest puzzle complicat care este limba banilor. Lanchester povesteste cum economia a devenit din ce in ce mai palpitanta pe masura ce a inceput sa o inteleaga mai bine, si cum, la un moment dat, si-a dat seama ca poate juca rolul de intermediar intre publicul larg si experti.    El explica totodata ca, dat fiind faptul ca majoritatea termenilor economici nu pot fi intelesi partial sau dedusi din context, pregatirea individuala in acest domeniu e absolut necesara. Iar cartea de fata ne ofera un sprijin tocmai in acest scop: de a intelege exact ceea ce ni se spune si de a nu ne lasa indusi in eroare de inversificare. Inversificarea este definita ca transformarea unui vechi cuvant dintr-un domeniu oarecare, intr-un termen complet nou apartinand domeniului economic, care poate echivala mai mult sau mai putin cu opusul sau.   Inca din acest capitol introductiv, autorul ne familiarizeaza cu istoricul si semnificatia unor concepte din domeniul economic dar si cu denumirile unor instrumente financiare exotice care ne duc cu gandul la cu totul altceva, precum: zidul chinezesc, fondurile speculative de investitii, securitizarea, titlurile de valoare, obligatiunea Bowie, bailout, credit, inflatie, sinergie, mergand pana la identificarea istoriei si originii banilor si la cautarea celei mai potrivite definitii pentru economie si legile ei. Autorul va clarifica tot aici si alte concepte precum: economia neoliberala, teoria pietei eficiente, bulele speculative, s.a.   Ajungand la concluzia ca economia se refera la instrumente si considerand limbajul ca fiind cel mai important instrument dintre toate, cel fara de care celelalte nu functioneaza, autorul ne furnizeaza un „dictionar al banilor” in care vei regasi explicatii  accesibile, dar si foarte amuzante uneori, ale unor notiuni economice, dar si exemple foarte interesante care te vor ajuta sa constientizezi multe realitati economice ale zilelor noastre, care altfel, foarte probabil, ar fi fost trecute cu vederea.   John Lanchester reuseste astfel sa ne ofere intr-o forma foarte atractiva si amuzanta un dictionar economic care, in mod normal, nu ar fi putut fi altfel decat, foarte plictisitor. Printre termenii explicati regasim notiuni utilizate frecvent, care ne suna foarte familiar desi nu suntem siguri daca le intelegem perfect sau nu, precum: active, pasive, capital; actiuni si participatiuni; agentii de rating; amortizare; asigurare; Banca Mondiala; banca de investitii; cerere, oferta, CPI (indicele preturilor de consum), credit ipotecar, etc, dar si notiuni si expresii mai rar intalnite precum: Capitolul 11, carabusi de aur, ciclul Kondratiev, City of London, cleptocratie, coeficientul Gini, contractul de zero ore, curba Laffer, dobanda compusa, eviscerare, hazard moral, haircut, etc.   Si pentru a va convinge de faptul ca dictionarul economic al lui Lanchester este pe cat de folositor, pe atat de amuzant, va invit sa savurati in randurile ce urmeaza cateva mostre din stilul si umorul lui inteligent:   Forumul Economic Mondial de la Davos: „Organizatia este „angajata in imbunatatirea situatiei mondiale”. In cea mai mare parte, este de fapt un club al bogatasilor, care si-au luat angajamentul sa pastreze actuala ordine mondiala. Este finantat prin donatii facute de „companiile membre”, care sunt aspirantii obisnuiti la titlul de dr. Evil – Goldman, Google, GE si acestea sunt doar cele cu litera G. Tema anuala este de fiecare data un exemplu magnific de abureala corporatista lipsita de orice continut: in 2013, a fost vorba despre „rezilienta dinamica”. Trebuie retinut ca Davos este si prenumele piratului Davos Seaworth din Urzeala tronurilor si este aproape identic cu cuvantul Davros, creatorul malefic al dalekienilor din Dr. Who.”   Esec ascendent: „Se intampla foarte des in viata publica britanica: cineva este numit intr-un post, o face de oaie si apoi este promovat intr-un alt post, mai important, exact atunci cand lucrurile se duc de rapa la vechiul post; apoi procesul se repeta.” Gluma preferata a oricarui economist: „Un fizician, un chimist si un economist naufragiaza pe o insula si nu au niciun pic de mancare. Valurile aduc la tarm o conserva cu supa. Fizicianul zice: „Hai sa lovim conserva cu o piatra si sa o deschidem”. Chimistul spune: „Hai sa facem un foc si sa o incalzim pana explodeaza”. Economistul spune: „Pentru inceput, sa presupunem un deschizator de conserve.”   Greselile degetelor dolofane - „Se produc atunci cand un trader apasa pe o cifra gresita de pe tastatura si cumpara din greseala un numar nepotrivit de ceva. In aprilie 2012, un functionar german a adormit cu capul pe tastatura – eu as zice cu nasul sau poate cu unul dintre obraji – pe tasta 2 si a transformat din greseala transferul a 62,40 de euro al unui pensionar intr-un transfer de 222.222.222,22 de euro.”   Indicele atractivitatii chelneritei - „Ne sugereaza ca pe masura ce performantele economiei devin din ce in ce mai bune, femeile frumoase gasesc locuri de munca din ce in ce mai bune – cele la care fetele din serialul Girls (Fetele) creat de Lena Dunham se refera prin expresia „joburi pentru fete frumoase”, cum ar fi cele de receptionere la o galerie de arta si altele similare. Atunci cand  timpurile devin mai grele, fetele care s-ar fi putut angaja inainte la joburi pentru fete frumoase ajung sa lucreze pe post de chelnerite. Deci, cu cat economia merge mai prost, cu atat este mai frumoasa chelnerita.”   Indicele Forbes al costului unui trai foarte bun - „Asa cum spun chiar cei de la Forbes, CLEWI este pentru cei foarte bogati ceea ce CPI-ul este pentru „oamenii de rand”. El cuprinde patruzeci de articole si acestea sunt hilare, desi poate ca n-ar trebui sa i le arati si matusii tale cu simpatii de stanga, daca sufera de hipertensiune: haine de blana de zibelina ruseasca de la Bloomingdale’s, camasi de la Turnbull and Asser, mocasini Gucci, pantofi John Lobb facuti manual, un an la scoala si internatul Groton, un iaht, un cal, o piscina, un avion Learjet, un Rolls-Royce, o lada de Dom Perignon, patruzeci si cinci de minute cu un psihiatru din Upper East Side (n.r: cartier select din New York), o ora de planificare imobiliara cu un avocat si, amu¬zant sau enervant, un an la Harvard.”   PIB-ul mondial - PIB-ul total al lumii – „Deci asta ar fi toata activitatea economica de pe Pamant – se ridica la 71.830 miliarde de dolari sau 71,83 trilioane de dolari in momentul scrierii cartii. Datele provin de la CIA, asa ca trebuie sa fie adevarate.”   Postfata cartii este o meditatie despre lumea in care traim, care porneste de la premisa ca ne aflam in plina schimbare economica. Autorul incearca sa intrevada care va fi viitorul omenirii pornind de la cifrele si datele foarte concrete pe care le detine, oferindu-ne, din pacate, o viziune, nu tocmai optimista in legatura cu acesta… Pentru a-ti mai potoli curiozitatea, dar si ca subiect de meditatie pana la achizitionarea cartii, iti redam in randurile ce urmeaza un citat folosit de autor pentru a-si sustine ideile din Tony Judt, Ill Fares the Land (Raul conduce tara): Natura materialista si egoista a vietii contemporane nu este ceva intrinsec naturii umane. Mare parte din lucrurile care par „naturale” astazi dateaza din anii 1980: obsesia pentru crearea de bogatie, cultul privatizarii si al sectorului privat, cresterea disparitatilor dintre bogati si saraci. Si, mai presus de toate, retorica ce le insoteste: admiratia neconditionata pentru pietele dezlantuite, dispretul pentru sectorul public si credinta iluzorie intr-o dezvoltare la nesfarsit. Nu putem continua sa traim in felul acesta. Mica prabusire din 2008 ne-a reamintit ca un capitalism nereglementat este cel mai mare dusman al sau: mai devreme sau mai tarziu va cadea victima propriilor excese si va apela din nou la stat, cerand sa fie salvat. Dar daca ne multumim doar sa strangem ramasitele si continuam la fel ca inainte, ne putem astepta la tulburari si mai mari in urmatorii ani.  Si cu toate acestea, nu parem capabili sa concepem alternative.