Niet! Partea a doua. 1944-1967. Dosarul Eliade Vol. 7

Niet! Partea a doua. 1944-1967. Dosarul Eliade Vol. 7

Editura
An publicare
2003
Nr. Pagini
216
ISBN
9789736690082

Descriere

„Volumul de fata reprezinta partea a doua din «dosarul» anilor 1944-1967. Este - asa cum am vazut - cea mai neagra epoca din receptarea in Romania a operelor sale. Paradoxal, aceasta perioada corespunde impunerii pe plan mondial a istoricului religiilor si orientalismului (partial si a scriitorului). Numele lui Eliade figureaza in dictionare si enciclopedii. Incep onorurile: membru al unor Academii, doctor honoris cauza al unor Universitati de prestigiu. Am grupat intre copertele prezentei carti o mica parte a scrisorilor primite, ilustrata uneori si prin facsimile. Corespondenta are o inestimabila valoare documentara. Lasind la o parte cele cateva epistole protocolare, corpusul epistolar al celui ce-a dat o noua viata Maitreyi-ei este unic. De peste trei decenii achizitionez asemenea texte. Sute de scrisori mi-au fost daruite (originalele sau fotocopiile). Am publicat pana in prezent trei volume din aceasta corespondenta, urmand ca in anii viitori (daca zeii ne vor fi favorabili!) sa apara altele cinci. Expeditorii misivelor antologate sunt personalitati de prim rang - istorici ai religiilor, sociologi, psihologi, antropologi, orientalisti, scriitori: Gaston Bachelard, Charles Baudouin, Georges Dumezil, Otto Hofler, Carl Hentze, Vintila Horia, C. G. Juung, Karl Kereny, Joseph Kitagawa, Alf Lombard, Henri de Lubac, Ernesto de Martino, Giovanni Papini, Jean Paulhan, Raymond Queneau, Louis Renou, Mac Ricketts, Giuseppe Tucci, George Uscatescu, Geo Widengren, Stig Wikander. Epistolierii romani alesesera exilul: Victor Buescu, Alexandru Busuioceanu, Horia Stamatu, Ionel Perlea, Vasile Posteuca, Dan Petrasincu, Horia Roman, Petre Sergescu. Singurul aflat in tara e Petru Comarnescu. Din scrisorile lui intrezarim o iminenta «schimbare a macazului» in ceea ce priveste receptarea in tara a operelor lui Mircea Eliade. Prin definitie corespondenta (ca si memoriile) are un caracter subiectiv. E posibil ca unele pareri ale expeditorului sa nu corespunda cu ale noastre. S-ar putea c

Pe aceeași temă

Mircea Handoca