Reabilitare provizorie. 1967-1970. Dosarul Eliade Vol. 8

Reabilitare provizorie. 1967-1970. Dosarul Eliade Vol. 8

Editura
An publicare
2003
Nr. Pagini
264
ISBN
9789736690174

Descriere

„Cel de-al optulea volum al antologiei noastre l-am intitulat Reabilitare provizorie - 1 septembrie 1967 - 16 iulie 1970. In toamna anului 1967 intelectualitatea din Romania a descoperit cu surprindere un nou nume in publicistica. Numai cine a trait acele momente de euforie poate sa-si dea seama ce a insemnat hotararea «organelor» de partid si de stat de a acorda dreptul de semnatura lui Mircea Eliade. Revistele unde apareau texte sau comentarea scrierilor sale se epuizau cu repeziciune. Era firesc sa fie asa! 23 de ani numele scriitorului fusese interzis.“ - Mircea Handoca Inca de la inceputul lui ianuarie 1967 incepe sa se miste ceva. Marin Sorescu si Stefan Banulescu obtinusera „viza“ sa publice La tiganci in Secolul XX. Afland toate acestea, Mircea Eliade noteaza: „Ce sentiment curios, sa aflu, deodata, ca as putea fi tiparit, curand, in tara, unde ultima carte a aparut in 1944... si ultimul text publicat intr-o revista a fost, cred, un articol despre Greselile de tipar in Revista Fundatiilor Regale, aprilie sau mai 1940. Am impresia ca-mi anticipez moartea: toate acestea stiam ca se vor intampla cindva, dar nu acum, ci dupa moartea mea.“Inca din primavara lui 1967 invitatiile din tara devin mai insistente. Zaharia Stancu e chiar „generos“. La eventuala sosire in Bucuresti ii promite ca-i va pune la dispozitie masina sa cu soferul. La 14 august 1967, Ion Jalea, intr-o scrisoare „ma invita, foarte oficial sa iau parte la Colocviul Brancusi, organizat la Bucuresti la inceputul lui octombrie. Ii raspund oficial si politicos ca nu voi putea participa la acea data fiind in Japonia.“Recuperarea de catre autoritatile romane e privita cu ostilitate si chiar cu proteste violente. Unul dintre cei mai inversunati contestatari din randul intransigentilor e Vasile Posteuca. Chiar si bunii prieteni sunt impotriva acestei tipariri in tara. La 23 noiembrie 1967 Eliade se explica [pentru el insusi]. „Brutus [Coste] il simt furios si mahnit ca sunt «recuperat» in tara. Ii e frica

Pe aceeași temă

Mircea Handoca