Citate triste - pagina 4

Uneori, este imposibil să explici ceea ce este mai decisiv, ceea ce ne-a afectat cel mai mult, iar tăcerea este singurul lucru care ne salvează în cele rele, pentru că explicațiile sună aproape întotdeauna cam prostește în raport cu daunele pe care le facem sau ni se fac. — Javier Marías, Fața ta mâine, 1. Febra și sulița Valul este dorul mării de a săruta țărmul. — Lucian Blaga Anxietatea distruge scara, iar suferința ne face să pierdem perspectiva. — Saul Bellow, It All Addă Cifrele (1994) Dacă s-a terminat cu adevărat, atunci nu lăsa asta să-ți distrugă restul vieții. — Nicholas Sparks, Anii 2000 Scrisul presupune o viață solitară. — Ernest Hemingway Martorul meu este cerul gol. — Jack Kerouac, Unele dintre Dharma Memoria lor era ceva palpabil și greu, și o duceam cu mine. — Ransom Riggs, Miss Peregrine's Home for Peculiar Children (2011) Pentru a face alegerile corecte în viață, trebuie să te conectezi cu sufletul tău. Pentru a face asta, trebuie să experimentezi singurătatea, de care majoritatea oamenilor se tem, pentru că în tăcere auzi adevărul și găsești soluțiile. — Deepak Chopra, Cartea Secretelor: Dezvăluirea Dimensiunilor Ascunse ale Vieții Tale O trăsătură comună a războinicilor era lipsa fricii de moarte, mândria față de cicatricile lor, dar puțină preocupare pentru tot ce se putea întâmpla între aceste două extreme. — Karen Lord, Redemption in Indigo (2010) Ultima lui vorbă a fost: «Să mă aștepți mereu și, într-o noapte, mă vei auzi cântând.» — J. M. Barrie, Peter și Wendy (1911) Nici nu se mai obosea să iasă prea des. — Richard Yates, "A Tragic Honesty: The Life and Work of Richard Yates" de Blake Bailey (2003) Aici nu era decât tu însuți, un suflet îngropat de viu. Nimic nu te putea consola decât propria ta viață. Țipetele provocate de durerea loviturilor care l-au doborât s-au oprit, dar țipătul interior al urii de sine nu putea înceta niciodată. — Peter F. Hamilton, Trilogia Night's Dawn Moartea în sine nu e nimic; dar ne temem să fim ceea ce nu știm, unde nu știm. — John Dryden, Aureng-Zebe Tristețea unei pasiuni irosite. — George Eliot, The Spanish Gypsy Jubal ședea singuratic, totul în jur era întunecat, însă fața lui strălucea de lumina care i se arătase. — George Eliot, Poeziile lui George Eliot Chiar dacă mă doare adesea, îmi este foarte ușor să mă pun în pielea aproape oricărui băiat și să-mi evoc propria tinerețe cu o lejeritate care mă deranjează. — Dave Eggers, Ce este What: Autobiografia lui Valentino Achak Deng (2006) Într-adevăr, mulți sunt păcăliți, dar dintre toți păcăliții, niciunul nu este atât de fatal de păcălit ca cel care trăiește în frica nejustificată de a fi păcălit. — Thomas Carlyle, Heroii și adorarea eroilor O conștiință nu poate fi singură. Lumina și bucuria ei stă în comuniunea cu o altă conștiință. Oricât aș fi de singur, eu privesc la mine ca la un fel de altul, vorbesc cu mine, mă bucur de mine, mă îndemn pe mine, mă îndrept pe mine. — Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime sau La început a fost iubirea Ce li se întâmplă oamenilor care se iubesc? Cred că au tot ce au și sunt mai norocoși decât alții. Apoi, unul dintre ei rămâne cu golul pentru totdeauna. — Ernest Hemingway, Dincolo de râu și în mijlocul copacilor (1950) Timpul era nemilos, nu se oprea, nici măcar să le dea oamenilor șansa să se scuture de pe podea dacă fuseseră sfărâmați.[27] — Ayobami Adebayo, O Vrajă de lucruri bune (2023) Ivan Ilyich a văzut că moare și a fost într-o disperare continuă. — Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici Dulceața mierii nu alină înțepătura albinei. — Alain Mabanckou, Black Moses (Petit Piment) (2015) Vreau să plâng acum, nu mai târziu! Vreau să fiu primul pentru că dacă plâng după ceilalți, cum vom ști că și eu am plâns? — Alain Mabanckou, Black Moses (Petit Piment) (2015) Uneori, lumea era pur și simplu prea mult. — Richard Yates, Cold Spring Harbor