Scrisul meu seamănă exact cu felul în care vorbesc, așa că nu aș spune că m-a influențat niciun scriitor.

Un scriitor trebuie să scrie ceea ce are de spus și să nu o rostească. — Ernest Hemingway, Discursul Premiului Nobel (1954) Nu cred că scriitorii aleg genul, ci genul ne alege pe noi. Am scris din dorința de a crea ordine din haos, din plăcerea unui tipar. — P.D. James, Interviu cu Jake Kerridge, The Telegraph, 26 sep 2009 [1] În curând voi găsi cuvintele potrivite, vor fi foarte simple. — Jack Kerouac, Unele dintre Dharma Vocea tinde să vină prima, iar apoi urmează restul. Nu mi-a funcționat niciodată să mă gândesc: uite, personajul acesta ar trebui să aibă un anumit tip de voce, să încerc să forțez asta. Dacă nu pot să intru în vocea unui personaj, nu pot să-l scriu cu adevărat... — Susan Choi, Trust, Serendipity, and Consent: An Interview with Trust Exercise Author Susan Choi” în Bookish (2019 Apr 16) Uite-mă, sunt Dave, scriu o carte! Cu toate gândurile mele în ea. La la la! — Dave Eggers, A Heartbreaking Work Of Staggering Genius (2000) Începutul unei cărți este neplăcut. — Philip Roth, Interviul Paris Review (1986)

La a suta mea aniversare, pilotând Gordon și pe mine înspre o parte a muntelui.— Cum ar dori să moară, în 1995 Adesea mă întreb dacă l-aș fi întâlnit pe Hitler, cred că aș fi găsit în el un fir de cinste.— Despre preferința ei pentru probleme care pot fi argumentate din ambele părți E ca și cum, dacă nu mergi la dans, nu poți fi niciodată respins, dar niciodată nu vei ajunge să dansezi.— Primul ei roman respins din nou și din nou Am încercat odată să scriu un roman despre răzbunare. Este singura carte pe care n-am reușit s-o termin. Nu m-am putut întoarce în mintea persoanei care plănuia să se răzbune.— shelf-life.ew.com Nu spun că am 'mărșăluit pe o stradă principală', spun că am 'mers pe drum'. Nu spun că am 'trecut pe lângă o instituție sacră de învățământ', spun că am 'trecut pe lângă o școală'. Nu porți toate bijuteriile tale deodată. Ești mult mai credibil dacă vorbești cu vocea ta.— Secretul ei pentru scris Deodată m-au întrebat, așa cum numai francezii ar putea, «Madame, care este filozofia dumneavoastră de viață?» Ce întrebare cosmică, dar a trebuit să răspund, și să răspund repede, pentru că era în direct. Așa că am spus, în franceză, «Cred că trebuie să joci mâna pe care ți-a fost dată și să te oprești din a-ți dori o altă mână.— Rechemare la apariția pe un program TV francez despre cărți, pe care l-a descris ca fiind „terifiant de serios”