Nu cred că scriitorii aleg genul, ci genul ne alege pe noi. Am scris din dorința de a crea ordine din haos, din plăcerea unui tipar.

Vocea tinde să vină prima, iar apoi urmează restul. Nu mi-a funcționat niciodată să mă gândesc: uite, personajul acesta ar trebui să aibă un anumit tip de voce, să încerc să forțez asta. Dacă nu pot să intru în vocea unui personaj, nu pot să-l scriu cu adevărat... — Susan Choi, Trust, Serendipity, and Consent: An Interview with Trust Exercise Author Susan Choi” în Bookish (2019 Apr 16) Una dintre lucrurile legate de scris este că fiecare carte este un început. Fiecare carte este încă un obstacol pe scara sau pe muntele țării și al sensibilității proprii. — Edna O'Brien, Din interviuri/conversații Care cărți îți aduc cel mai mult plăcere în citit în zilele noastre? NK: Romanele care ajung la coerența lor în moduri neobișnuite și elegante. Care întind forma doar pentru a satisface comanda misterioasă interioară a cărții. Îmi place când simt că atât autorul, cât și eu suntem surprinși de locul în care ne aflăm. — Nicole Krauss, Interviu (2017) Dialogul e întotdeauna complicat. Autenticitatea e aproape imposibilă și întotdeauna ajungi să sune prea arhaic. Ce fac eu este să reduc cuvintele la esență, ca dialogul să sune atemporal… — Tracy Chevalier, Tracy Chevalier: „Sclavia trebuie să fie ridicată până când este pusă la culcare Orice experiență umană ar trebui să fie descriptibilă și interpretabilă—de către un scriitor suficient de bun. — Roger Zelazny, Maestrul viselor (1966) Mă implic foarte mult în personajele mele; e singura modalitate prin care găsesc că pot scrie o carte și să o fac să funcționeze cu adevărat. — Gail Simone, 3

Una dintre primele mele iubiri a fost Cartea de Rugăciuni Comune. Am fost sedusă de ea, de cuvintele ei frumoase și de sentimentul de istorie.— Interviu cu Victoria McKee, citat în Victoria McKee, „P.D. James”, The Times Magazine (22 mai 1993), p. 43 Presupunerea este un bun servitor, dar un stăpân slab.— Un loc de muncă nepotrivit pentru o femeie A fost una dintre acele zile de toamnă englezești perfecte care apar mai des în amintire decât în viață.— A Taste for Death Nu vreau să te omor.— The Children of Men Fața lui era o mască care nu trăda nimic.— O anumită justiție (1997) Nu înțeleg de ce literatura escapistă n-ar putea fi și o operă de artă.— Time to be Earnest – un fragment de biografie (1999)