Omul este cap, piept și stomac. Fiecare dintre aceste animale acționează, de cele mai multe ori, individual. Eu mănânc, simt, chiar și, deși rar, gândesc... Această junglă se târăște și se agită, este flămândă, urlă, se enervează, se devorează pe sine însăși, iar concertul ei cacofonic nu se oprește nici măcar când dormi.
René Daumal
poet și romancier francez (1908–1944)
Citate asemănătoare
Cu Descartes, Cogito ergo sum se transformă în Cogito ergo res sunt.
— Étienne Gilson, Realism Metodic
Dacă eu sunt întreaga omenire, fără mine sunt ei înșiși?
— Czesław Miłosz, Hymnul Perlei (1981)
Trăim pe mai multe planuri diferite și când spuneam că nimic nu are niciun motiv ne refeream la planul psihologic și social.
— Eugène Ionesco, Interviul din Paris Review (1984)
În timp ce Descartes găsește ființa în gândire, Sfântul Toma găsește gândirea în ființă.
— Étienne Gilson, Realism Metodic
Există gânduri în acest câmp al dincolo-ului conștiinței, și este imposibil să le reprezentăm altfel decât în aceeași omologie de determinare în care subiectul lui eu gândesc se află în raport cu articularea lui eu mă îndoiesc.
— Jacques Lacan, Cele patru concepte fundamentale ale psihanalizei (1978)
Prefer gândirea acțiunii, ideea afacerii, contemplația mișcării.
— Honoré de Balzac, Louis Lambert
Alte citate din René Daumal
De fiecare dată când răsare zorii, misterul este prezent în întregimea sa.— „Poezia neagră, poezia albă”, nr. 19-20, Fontaine (Paris, martie/aprilie 1942)
Arta are o față dublă, de expresie și iluzie, la fel cum știința are o față dublă: realitatea erorii și fantoma adevărului.— The Lie of the Truth (1938)
Cuvintele sunt făcute pentru o anumită exactitate a gândirii, așa cum lacrimile sunt pentru o anumită intensitate a durerii. Ce este cel mai puțin distinct nu poate fi numit; ceea ce este cel mai clar este de nedeslușit.— O noapte de beție serioasă (1938)
Nu poți rămâne mereu pe culmi. Trebuie să cobori din nou...— Mount Analogue (1952)
Adevărul este unul, dar eroarea se înmulțește. Omul o urmărește și o taie în bucățele mici, sperând să o transforme în grăunțe de adevăr. Dar atomul final va fi întotdeauna în esență o eroare, o greșeală de calcul.— The Lie of the Truth (1938)
Nu este suficient ca limbajul să aibă claritate și conținut... trebuie să aibă și un scop și un imperativ. Altfel, de la limbaj coborâm la vorbărie, de la vorbărie la balbaială și de la balbaială la confuzie.— O noapte de beție serioasă (1938)
