Accentul este sufletul limbii; el îi dă atât sentiment, cât și adevăr.

Nu spun că am 'mărșăluit pe o stradă principală', spun că am 'mers pe drum'. Nu spun că am 'trecut pe lângă o instituție sacră de învățământ', spun că am 'trecut pe lângă o școală'. Nu porți toate bijuteriile tale deodată. Ești mult mai credibil dacă vorbești cu vocea ta. — Maeve Binchy, Secretul ei pentru scris Oh, cuvinte, ce crime se comit în numele vostru! — Eugène Ionesco, Jacques din Jacques sau supunerea (1955) Trebuie să lăsăm adevărul să țipe mai tare în sufletele noastre decât minciunile care ne-au infectat. — Beth Moore Limba ta este un loc spiritual. Ea adăpostește sufletul tău. Dacă te-ai născut în America, comunicarea esențială, cele mai profunde conversații cu tine însuți, vor fi în engleză. … Engleza ta este principalul instrument al umanității tale. — Saul Bellow, Un scriitor evreu în America (2011) Adevărul este întotdeauna incoerent, iar când inimile mari se lovesc, șocul este puțin amețitor. — Herman Melville, Scrisoare către Nathaniel Hawthorne (iulie 1851); în Rose Hawthorne Lathrop, Memorii despre Hawthorne (1897), p. 158 Trebuie spus că astăzi, la sfârșitul evoluției sale semantice, cuvântul „terorist” este un termen intrinsec propagandistic. Nu are o citibilitate neutră. Renunță la orice examinare rațională a situațiilor politice, a cauzelor și consecințelor lor. — Alain Badiou, Philosophie și 'războiul împotriva terorismului' în Gândirea infinită: adevărul și întoarcerea filosofiei

Ca regulă generală – nu înlocuiți niciodată semnul cu lucrul semnificat, decât dacă este imposibil să arătați lucrul în sine; pentru că atenția copilului este atât de ocupată cu semnul încât va uita ce semnifică.— Emile, sau despre educație (1762) Am întreprins o acțiune fără precedent și nu va avea niciun imitator. Propun să-mi arăt semenilor un om așa cum l-a creat natura, iar acest om voi fi eu însumi.— Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau (1765-1770; publicat în 1782) Urăște, ca și dragostea, face pe cei care i se închină să creadă orbește.— Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau (1765-1770; publicat în 1782) Gândește ca un filozof, dar guvernează ca un rege.— Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau (1765-1770; publicat în 1782) Este păcat pentru J.J. că Rousseau nu poate spune tot ce știe despre el.— Dialoguri: Rousseau judecător al lui Jean-Jacques (publicat în 1782) Acuzații nu iartă niciodată.— Infracutorul nu iart