René Daumal

De fiecare dată când răsare zorii, misterul este prezent în întregimea sa.— „Poezia neagră, poezia albă”, nr. 19-20, Fontaine (Paris, martie/aprilie 1942) Arta are o față dublă, de expresie și iluzie, la fel cum știința are o față dublă: realitatea erorii și fantoma adevărului.— The Lie of the Truth (1938) Cuvintele sunt făcute pentru o anumită exactitate a gândirii, așa cum lacrimile sunt pentru o anumită intensitate a durerii. Ce este cel mai puțin distinct nu poate fi numit; ceea ce este cel mai clar este de nedeslușit.— O noapte de beție serioasă (1938) Nu poți rămâne mereu pe culmi. Trebuie să cobori din nou...— Mount Analogue (1952) Adevărul este unul, dar eroarea se înmulțește. Omul o urmărește și o taie în bucățele mici, sperând să o transforme în grăunțe de adevăr. Dar atomul final va fi întotdeauna în esență o eroare, o greșeală de calcul.— The Lie of the Truth (1938) Nu este suficient ca limbajul să aibă claritate și conținut... trebuie să aibă și un scop și un imperativ. Altfel, de la limbaj coborâm la vorbărie, de la vorbărie la balbaială și de la balbaială la confuzie.— O noapte de beție serioasă (1938) Alpinismul este arta de a escalada munții cu cea mai mare prudență în fața celor mai mari pericole. Aici, prin artă se înțelege împlinirea cunoașterii în acțiune.— Mount Analogue (1952) Omul este cap, piept și stomac. Fiecare dintre aceste animale acționează, de cele mai multe ori, individual. Eu mănânc, simt, chiar și, deși rar, gândesc... Această junglă se târăște și se agită, este flămândă, urlă, se enervează, se devorează pe sine însăși, iar concertul ei cacofonic nu se oprește nici măcar când dormi.— The Lie of the Truth (1938) Experiența comună este rezerva de aur care conferă o valoare de schimb valutei cuvintelor; fără această rezervă de experiențe împărtășite, toate declarațiile noastre sunt cecuri trase pe fonduri insuficiente.— O noapte de beție serioasă (1938) Există o artă în a-ți găsi drumul în regiunile inferioare prin amintirea a ceea ce ai văzut când te aflai mai sus. Când nu mai poți vedea, poți măcar să știi...— Mount Analogue (1952) Iată punctul: Ce e sus știe ce e jos, iar ce e jos nu știe ce e sus. Pe măsură ce urci, fii atent la toate dificultățile întâlnite pe drum. Pe măsură ce cobori, nu le vei mai vedea, dar vei ști că sunt acolo dacă ai observat cu atenție.— Mount Analogue (1952)