Mihai Eminescu

În om e un șir nesfârșit de oameni. Nu explicările ce se dau faptelor, ci faptele însuși sunt adevărul. Ținta noastră a fost totdeauna conservarea elementului național. Răul esențial care amenință vitalitatea poporului nostru este demagogia. Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat.— Dintr-un proces verbal de revizie școlară, încheiat în urma unei inspecții școlare la o școală din județul Neamț Pasiunile înjosesc, pasiunea înalță. În jurul acestui instinct se învârtește viața omenirei... Mâncare și reproducere, reproducere și mâncare! Sau țara aceasta să fie în adevăr românească, sau nici nu merită să fie. Oameni care au comis crime grave rămân somități, se plimbă pe strada ocupă funcțiuni înalte, în loc de a- și petrece viața la pușcărie. Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas.— Memento Mori Dacă lumea ar trebui să piară și eu aș putea să o scap printr-o minciună, eu n-aș spune-o, ci aș lăsa lumea să piară. Natura poporului, instinctele și înclinările lui moștenite, geniul lui, care, adesea, neconștiut, urmărește o idee pe când țese la războiul vremii, aceste să fie determinante în viața unui stat, nu maimuțarea legilor și obiceielor străine.— Scris în Ceea ce dă guvernului…, 1 aprilie 1882, Sursa: Radu Mihai Crișan, Testamentul politic al lui Mihai Eminescu, Editura Cartea Universitară, București, 2005 Greșalele în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se-mpiedică dezvoltarea unei țări întregi și se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei. Fiecare lucru poartă în sine însuși măsura sa. Statul a devenit, din partea unei societăți de esploatare, obiectul unei spoliațiuni continue și acești oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă și merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câștigate prin frustrarea statului cu sume însemnate.