Lauren Beukes

Frica te face urât. Nu te așeza. Niciodată, la naiba, nu te așeza. Iadul nu sunt ceilalți oameni, ci ceilalți părinți. Ea râde, și asta e tot ce voia cu adevărat. Când un îmbrățiș nu e de ajuns. Osia corupției este unsă cu glazură de gogoașă. O casă goală simte un anumit fel. Coaptă de absență. Ea dispărea pliată ca un origami în propriile vise. Începuturi proaspete nu vin cu relații expirate atașate. Nimeni nu a zis că o să fie frumos, să scoți disperarea dintr-o femeie. Timpul vindecă toate rănile. Rănile se închid, până la urmă. Cusăturile se unesc. Teama se înmulțește în imaginație. Nu e vina fricii. Așa este ea făcută. Viitorul nu este la fel de zgomotos ca războiul, dar este neobosit, cu o furie teribilă care îi este proprie. Și apoi nimeni nu mai zbura nicăieri. Nu îți poți imagina cât de mult se poate schimba lumea într-un semestru. Câteodată mă gândesc că aș vrea să-l torturez până la moarte. Alteori, mă gândesc că i-aș ierta. Pentru că asta ar fi mai rău.