Kazuo Ishiguro

Sunt mai interesat de ceea ce oamenii își spun că s-a întâmplat decât de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.— Dunn, Adam. "În țara memoriei: Kazuo Ishiguro își aduce aminte când La urma urmelor, ce e făcut e făcut. Nu poți tot timpul să te gândești la ce ar fi putut fi. Ar trebui să-ți dai seama că ai cam tot ce-i mai bun, poate chiar mai mult, și să fii recunoscător.— The Remains of the Day (1989) Donatorii mei au avut întotdeauna tendința de a se descurca mult mai bine decât se aștepta.— Never Let Me Go (2005) Kath, te-am căutat peste tot. Voiam să-mi cer scuze. Adică, îmi pare foarte, foarte rău. Sincer, nu voiam să te lovesc zilele trecute. N-aș visa să lovesc o fată și chiar dacă aș face-o, nu aș vrea să te lovesc niciodată. Îmi pare foarte, foarte rău.— Never Let Me Go (2005) Nu ne învățau suficient, spunea ea.— Never Let Me Go (2005) Miss Emily avea un intelect cu care puteai tăia bușteni.— Never Let Me Go (2005) E ca atunci când faci o mutare la șah și, exact în momentul în care ridici degetul de pe piesă, vezi greșeala pe care ai făcut-o și te cuprinde o panică pentru că încă nu cunoști amploarea dezastrului în care te-ai lăsat.— Never Let Me Go (2005) Ei bine, asta e o surpriză. Dacă nu ești aici să-mi faci probleme, atunci de ce ești aici?— Never Let Me Go (2005) Desigur, toate acestea sunt strict împotriva regulilor și Marie-Claude nu ar fi trebuit niciodată să te invite. Și, firesc, ar fi trebuit să te alung imediat ce am aflat că ești aici. Dar Marie-Claude nu prea mai ține cont de regulile lor în zilele noastre și, trebuie să spun, nici eu nu mai fac asta.— Never Let Me Go (2005) Memoriile, chiar și cele mai prețioase, se estompează surprinzător de repede. Dar eu nu sunt de acord cu asta. Amintirile pe care le prețuiesc cel mai mult, nu le văd niciodată pierzându-se.— Never Let Me Go (2005) Dacă mergi la Tokyo, cred că devine foarte evident că există o amestecare aproape perfectă între cultura populară și cea tradițională japoneză.— Interviu SPIEGEL cu Kazuo Ishiguro: „Rămân Fascinat de Memorie”, Der Spiegel, 5 octombrie 2005 Pentru mulți oameni, seara este cea mai plăcută parte a zilei. Poate că, atunci, există ceva în sfatul său că ar trebui să încetez să privesc înapoi atât de mult, că ar trebui să adopt o perspectivă mai pozitivă și să încerc să fac tot ce pot din ceea ce a mai rămas din ziua mea.— The Remains of the Day (1989) Ruth, întâmplător, a fost doar al treilea sau al patrulea donator pe care l-am putut alege.— Never Let Me Go (2005) Poate că ea le vinde. Afară, acolo.— Never Let Me Go (2005) Vânzările erau importante pentru noi pentru că așa obțineam lucruri din exterior.— Never Let Me Go (2005)