Gabriel Liiceanu

Depresia este insu­recția nevăzutului. " Altfel spus, un om nu este celebru pentru ceea ce a făcut, ci pentru ceea ce se spune despre ce a făcut". Femeia este fanta care se deschide în zona vizibilului pentru a lăsa extraordinarul să pătrundă în lume. "Spaima fără chip născută din remușcare este urma în suflet a relelor făcute de noi, cărora le-am pierdut socoteala". Creștinismul este primul umanism real: Evangheliile exclud programatic vio­lența și crima din economia faptei umane. "Frumusețea nu este un argument pentru realitatea lucrurilor. De aici greșeala celor care cred că așteptările, visele, planurile lor sunt prea frumoase pentru a nu putea să se împlinească". "Important e că, până să aibă loc întâlnirea cu suferința și moartea, viața tinde să se așeze lin, în tihna plăcerii continue. Cel puțin acesta e țelul, proiectul, aspirația spontană a oricărei ființe vii". "Câte ocazii ale vieții nu pierdem din cauza acestei necultivate încrederi în noi! Și din cauza asta viața devine o pradă a celor care, dotați doar cu tupeu, fac prost în locul nostru ceea ce noi știm că putem face bine". "Prima condiție a realizării unui jurnal: curajul de a te confrunta pe tine, umilă singularitate, cu alte exemplare ale umanității. Curajul de a vorbi altor statui de pe un soclu al tău. Orice jurnal presupune curajul de a te înscrie la un concurs de umanitate". "Acum când privesc în urma mea, nu cred că am trăit vreodată o bucurie mai pură și pornită dintr-o nehămeseală mai mare decât am trăit atunci când, la 14 ani, am intrat în lumea culturii pe poarta ei cea plină de măreție, fantezie și mister: lumea grecilor lui Homer".