Citate filozofice - pagina 2

Prezența este o stare de spațiu interior. — Eckhart Tolle, O nouă pământ (2005) A fi înseamnă a gândi și a fi gândit. A trăi înseamnă a continua să gândești și a-ți aminti că ai făcut-o. — Samuel Butler, Note-Book-urile lui Samuel Butler (1912) Trebuia să fie una sau alta. Trebuia să fie una sau alta? Până și întrebarea dacă trebuia să fie una sau alta trebuia să fie una sau alta! — Adam Roberts, Jack Glass Pentru mine, o poveste reușită există într-un univers moral, nu unul în care binele triumfă întotdeauna, pentru că așa ar fi fals, ci unul cu o conștientizare intrinsecă a binelui. — Chimamanda Ngozi Adichie, Cele mai bune povestiri scurte (2021) Conștiința umană este condiționată într-un joc dialectic dintre subiect și obiect, în care omul modelează activ lumea în care trăiește în același timp în care aceasta îl modelează pe el. — Anthony Giddens, Baron Giddens, Capitalismul și teoria socială modernă (1971) Majoritatea contemporanilor noștri cred că, în fond, a fi filosof și a adopta o metodă idealistă sunt unul și același lucru. — Étienne Gilson, Realism Metodic Mintea este o metaforă a lumii obiectelor, care este ea însăși un cerc nesfârșit de metafore care se reflectă reciproc. — Pierre Bourdieu, Schiță a unei teorii a practicii (1977) Nici binele, nici adevărul nu se realizează de la sine, așa că nu este, în general, o explicație suficientă pentru motivul pentru care oamenii cred că X este adevărat sau pentru care oamenii fac Y că Y este bun. — Raymond Geuss, Filozofie și politică reală (2008) Ai fi conștiința, deghizată în persoană. — Eckhart Tolle, Stillness Speaks Creierul este materie inertă. Creierul nu poate crea niciun gând. Creierul poate doar reacționa la gândurile care vin din exterior și apoi se implică. — Ramesh Balsekar, (Pagina 75, Conștiința vorbește - Conversații cu Ramesh S. Balsekar) Nicio faptă nu este în sine bună sau rea, ci doar locul ei în ordinea lucrurilor o face bună sau rea. — Milan Kundera, The Joke Moralitatea nu se bazează niciodată pe natură. — Matt Ridley, The Red Queen În tot ce este cunoscut, se ascunde încă ceva demn de gândit. — Martin Heidegger, Nietzsche (1961) Când faci rău altcuiva, îți faci rău ție însuți. — Fyodor Dostoyevsky, Crime și pedeapsă (1866) Totul se învârte în jurul stăpânirii decalajului dintre presupoziția (care trebuie respinsă) a unui fiind al unuia și teza «există» a acestuia. — Alain Badiou, Fiind și Eveniment Această carte fundamentează o doctrină efectiv post-cartesiană, ba chiar post-lacaniană, o doctrină a ceea ce, pentru gândire, atât desface conexiunea heideggeriană dintre ființă și adevăr, cât și instituie subiectul nu ca suport sau origine, ci ca fragment al procesului unui adevăr. — Alain Badiou, Fiind și Eveniment Toate formele de realism provin din analiza cunoașterii; toate formele de idealism provin din analiza unei gândiri. — Étienne Gilson, Realism Metodic Dacă nu rațiunea, atunci diavolul. — Fiodor Dostoievski, Crime și pedeapsă (1866) Dacă ar trebui să desemnez o categorie emblematică a gândirii mele, nu ar fi nici mulțimea pură a lui Cantor, nici constructibilul lui Gödel, nici vidul, prin care se numește ființa, și nici măcar evenimentul, în care se naște suplimentul a ceea ce nu este ființă-qua-ființare. Ar fi genericului. — Alain Badiou, Fiind și Eveniment Toate gândurile sunt tulburătoare, dinamice, o stare de neliniște care tinde spre echilibru. Este doar o modalitate de a clasifica și de a critica, cu scopul de a ști dacă ne oferă sau ne va putea oferi plăcere. — Samuel Butler, Note-Book-urile lui Samuel Butler (1912) Conflictul nu poate fi evitat, dar poate fi limitat la un teatru mental. — Camille Paglia, Vampiri și vagabonzi Fără alteritate nu există diferență, fără singularitate nu există alteritate, fără aici-acum nu există singularitate. — Jacques Derrida, Specterele lui Marx (1993) Lăsându-ne cu gândirea (nu cu sufletul) și cu întinderea (nu cu trupul), [Descartes] nu știe cum să explice unirea sufletului și a trupului. — Étienne Gilson, Realism Metodic Orice lucru dovedit a fi bun trebuie să fie astfel prin faptul că este arătat ca un mijloc pentru ceva recunoscut a fi bun fără dovadă. — John Stuart Mill, Utilitarismul (1861)