Citate din Octavian Goga

Așa mor visele pe rând... Și noi zâmbim și ne uităm departe... Și nu știe nimeni că venim de la îngropăciune. O pasiune e primejdioasă numai până în clipa când se lasă prinsă în cătușele artei. Din acest moment ea e o fiară domestică, pe care o supunem și o chinuim în dragă voie.— Însemnări[1] Fiecare dragoste moartă ne scrie o creață pe obraz. Așa se țese clipă de clipă rețeaua bătrâneții. Ce împletitură grozavă și crudă.... Mă gândesc, că privită cu o lupă enormă, masca noastră ar lua aspectul unui câmp pe care stau alături, înșiruite, cadavre lângă cadavre...— Însemnări[1] Nu e nici o mirare că în sufletul nostru își fac cuib adese, patimi josnice. Trăim doar și ne hrănim din pământul, care a înghițit trupul atâtor păcătoși. Cine știe, dacă în grâul din care s-a plămădit pâinea mea, n-a rătăcit un bob a cărui sevă se trage din țeasta unui criminal.— Însemnări[1]