Citate din Lee Child

Cel mai bun lucru pe care îl putem face. Și trebuie să facem ceva.— 61 Hours (2010) Oamenii spun că cunoașterea este putere. Cu cât știi mai mult, cu atât mai puternic ești. Ceea ce te face aproape cea mai puternică persoană de pe pământ. Când vine vorba de a ucide oameni. Și apoi de a scăpa nepedepsit.— Running Blind Sinucigașii sunt ușor de depistat. Dau semne evidente. În mare parte pentru că sunt nervoși. Prin definiție, toți sunt la prima experiență.— Gone Tomorrow (2009) Îmi place să știu lucruri. Sunt flămând după cunoaștere.— 61 Hours (2010) Trebuie să-ți raționezi victoriile adversarilor. Trebuie să le măsori, încet și meschin. Trebuie să-i faci pe adversarii tăi să fie subliminalmente recunoscători pentru fiecare mică concesie. Astfel reușești să scapi cu zece pierderi mici pe zi, în loc de zece mari.— Gone Tomorrow (2009) Șoferul îl dorea pe Reacher mai mult decât își dorea un capot intact.— Worth Dying For (2010) Planul A este să scape de aici cu o mașină. Dar dacă vor război, atunci planul B este să-l câștige.— Worth Dying For (2010) forță copleșitoare aplicată fără discriminare, neabandonând-o cu mult după ce era sigur că nu mai era necesar.— Worth Dying For (2010) Polițistul a coborât din mașină cu exact patru minute înainte să fie împușcat. Se mișca de parcă și-ar fi cunoscut dinainte soarta.— Persuader, Ch. 1 Reacher ura să se întoarcă. Îi plăcea să înainteze, drept înainte, orice. Viața fiecăruia avea nevoie de un principiu organizator, iar mișcarea neîncetată înainte era a lui Reacher.— Nimic de pierdut, Cap. 2 (2008) Jack Reacher a rămas în viață pentru că a devenit precaut. A devenit precaut pentru că a auzit un ecou din trecutul său. Avea un trecut bogat, iar ecourile veneau din partea cea mai întunecată a acestuia.— Încercarea supremă Vineri. Cinci după-amiaza. Poate cel mai greu moment pentru a trece neobservat printr-un oraș. Sau, poate, cel mai ușor. Pentru că la cinci după-amiaza într-o vineri nimeni nu bagă de seamă nimic. În afară de drumul din față.— Un glonț, cap. 1 (2005)