Citate din Papa Ioan Paul al II-lea

Adevărul nu se supune la vot. Doar bărbatul și femeia puri sunt capabili de iubire adevărată.— Iubirea și responsabilitatea (1960) Biserica este inima umanității. A recunoaște păcatul propriu, într-adevăr — pătrunzând și mai adânc în considerația propriei persoane — a te recunoaște pe tine însuți ca fiind un păcătos, capabil de păcat și înclinat să comiți păcat, este primul pas esențial în întoarcerea la Dumnezeu.— Reconciliatio et paenitentia (1984) Nu există război sfânt; numai pacea este sfântă. Tinerii ocupă un loc deosebit în inima Părintelui Sfânt, care adesea repetă că întreaga Biserică privește spre ei cu speranță deosebită pentru un nou început al evanghelizării.— Crossing the Threshold of Hope (1994) Lucrurile eterne, lucrurile lui Dumnezeu, sunt întotdeauna cele mai simple și mai profunde. Ființa umană este prin natura sa un filozof.— Fides et Ratio (1998) Adevărul ne face liberi și ne permite să ne trăim libertatea pentru a putea atinge scopul ei, fericirea. Chemarea universală la sfințenie este strâns legată de chemarea universală la misiune.— Redemptoris Missio (1990) Pe trotuarul strâmt al lumii, sunt un călător care își ține privirea îndreptată mereu spre chipul tău, Isuse! Un preot este o persoană care transmite misterul credinței cu acele haruri invizibile destinate întregii umanități. Poporul care trăiește în inima propriului său grai, generație după generație, rămâne misterul unui gând nedescifrat până la capăt. În orice discuție despre morală, punctul de plecare îl reprezintă persoana umană, pentru că ființele umane sunt singurele capabile de moralitate. Oriunde o ființă umană este redusă la un obiect al manipulării, de către un director, un șef de magazin, un om de știință, un politician sau un iubit, are loc pulverizarea unicității fundamentale a persoanei umane.