Citate din Henryk Sienkiewicz

Viața există pentru ea însăși, nu pentru moarte. Nu Nero, ci Dumnezeu, conduce lumea.— Quo Vadis (1895) Cine a știut să trăiască, trebuie să știe să și moară. Aniela a murit azi dimineață.— Fără Dogmă (1891) Nimic nu cucerește, nu atrage mai mult sufletul unui bărbat, decât sentimentul că este iubit. Viața merită să fie râs, de aceea oamenii râd de ea.— Quo Vadis (1895) Atunci când te afli printre nebuni, devii și tu nebun, ba mai mult, găsești că nebunia asta are puțin farmec. Te urmez – pentru că trebuie.— Fără Dogmă (1891) Ca și lumina care vine de la soare, așa vine fericirea de la iubire.— Quo Vadis (1895) Omul modern este conștient de tot și nu poate găsi un remediu împotriva nimicului.— Fără Dogmă (1891) Niciun Dumnezeu nu mi-a promis nemurirea; deci nu mă surprinde nimic.— Quo Vadis (1895) Ea voia să fie aproape de soțul ei, iar ce avea să devină din mine nu a fost luat în seamă.— Fără Dogmă (1891) Pliny declară, după câte aud, că nu crede în zei, dar crede în vise; și poate că are dreptate.— Quo Vadis (1895) Există în noi un instinct moral care ne interzice să ne bucurăm de moartea chiar și a unui dușman.— Fără Dogmă (1891) Cine iubește frumusețea nu poate, din această pricină, să iubească urâțenia. Se poate ca cineva să nu creadă în zeii noștri, dar să fie în stare să-i iubească...— Quo Vadis (1895) O iubire de neînchipuit, — ea o vede, o citește în privirea mea, în tot felul de atitudine față de ea.— Fără Dogmă (1891) Consider că în dialectică sunt egalul lui Socrate. Cât despre femei, sunt de acord că fiecare are trei sau patru suflete, dar niciunul dintre ele nu este unul rațional.— Quo Vadis (1895) Știu că până și cea mai măruntă ființă posedă cuvinte sonore cu care își poate masca adevăratul caracter.— Fără Dogmă (1891) Roma își astupă urechile când te aude; lumea te defăimează. Nu mai pot să mă înroșesc pentru tine, și nici nu mai am chef să o fac. Urletele lui Cerber, deși se aseamănă cu muzica ta, îmi vor fi mai puțin ofensatoare, pentru că nu am fost niciodată prietenul lui Cerber și nu trebuie să-mi fie rușine de urletul lui.— Quo Vadis (1895) Kromitzki este mort! Catastrofa ne-a lovit ca un trăsnet. Dumnezeu să o păzească pe Aniela de orice rău în starea ei actuală.— Fără Dogmă (1891) Anxietatea pregătește organismul prost pentru o încercare care nici în circumstanțe mai favorabile nu ar fi ușor de suportat.— Fără Dogmă (1891) Este o idee cu totul greșită că produsul modern al civilizației este mai puțin susceptibil la iubire. Uneori cred că este invers.— Fără Dogmă (1891) Dacă e mare nenorocire să iubești nevasta altuia, oricât de banală ar fi, cu mult mai mare nenorocire e să iubești o femeie virtuoasă.— Fără Dogmă (1891) Să se sfârșească și lumea odată! O, Doamne! Dacă asta e să fie pedeapsa mea, jur că o să plec, să nu o mai văd niciodată în viață, — numai s-o salvez!— Fără Dogmă (1891) Nu este doar o chestiune de durere după moartea unei ființe dragi, ci și a reproșurilor pe care ea și le va aduce, gândindu-se că dacă l-ar fi iubit mai mult, el ar fi putut să se agațe mai mult de viața sa.— Fără Dogmă (1891)