Citate din Émile Zola

Arta nu are alte limite decât neputința artiștilor. Totul nu e decât un vis.— Le Rêve Murim câte puțin în fiecare zi, trebuie să ne obișnuim cu asta. După un timp, ea a început să creadă în realitatea acestei comedii.— Thérèse Raquin Cea mai înaltă datorie a omului este de a cruța animalele de cruzime. Ferește-te, băiete, că te omoară.— La Fortune des Rougon Când tu n-o să mai ai nimic și ei or să aibă tot, copiii or să te azvârle pe gârlă. A fi sărac la Paris înseamnă a fi sărac de două ori.— La Curée În critica literară și artistică trebuie să-i imităm pe naturaliști: avem sarcina să găsim oamenii în spatele operelor, să reconstituim viața reală a societăților cu ajutorul unei cărți sau a unui tablou. Oameni respectabili... Ce ticăloși!— Le Ventre de Paris (1873) Ea era numită „puiul”, pentru că într-adevăr avea carnea fragedă și prospețimea de țară a unui pui.— L'Assommoir Când Hélène s-a întors [...] credea că niciodată nu se vor fi iubit mai puțin decât în ziua aceea.— O pagină de iubire (1878) La fiecare îmbucătură, Nana înghițea un acru.— Nana (1880) Pe când era tânăr, era vesel până la plictiseală.— Pot-Bouille (1882) Certitudinea de a fi împiedicat să dorești.— La Fericirea Domnilor (1883) Dacă lumea trebuie să moară de mizerie, atunci să moară cu bucurie și în armonie cu sine însăși!— La joie de vivre Pâine! Oare asta e suficient, proști?— Germinal (1885) Din clipa în care încep un nou roman, viața devine o tortură fără sfârșit.— L'Œuvre Morți, semințe și pâinea răsărea din pământ.— Pământul (1887) Oare ar putea să o iubească pe aceasta, fără s-o omoare?— La Bête humaine (1890) Prima curte marțială a fost poate neinteligentă; a doua este în mod inevitabil criminală.— J'accuse...! (1898) Un stil se forjează pe nicovala teribilă a termenelor limită zilnice.— Le Figaro (1881) citat în Elizabeth Knowles și Angela Partington (eds.) Dicționarul Oxford al Citatelor (1999) p. 840 Când viitorul e fără speranță, prezentul capătă o amărăciune josnică.— Thérèse Raquin Când un țăran începe să simtă nevoia de învățătură, de obicei devine foarte calculat.— La Fortune des Rougon Păcatul a devenit un lux, o floare așezată în păr, un diamant prins în frunte.— La Curée