Citate din Albert Camus

O prefer pe mama mea justiției. Înjosim întotdeauna măreția care insultă. E rușinos să fii fericit singur .— „Ciuma” Geniul nu-i decât inteligența care-și cunoaște hotarele. Viața este suma opțiunilor noastre. Nu există decât o acțiune utilă: aceea care ar crea din nou omul și pământul. Libertatea este dreptul de a nu minți. După o viață întreagă, omul își dă seama că a trăit ani de zile spre a se convinge de un singur adevăr. Dar un singur adevăr, dacă este evident, e de ajuns pentru conduita unei existențe. Admirația este suprema bucurie a înțelegerii. Trebuie să trăim și să creăm. Să trăim până la lacrimi. În societate, ca și în teatru, monologul precede moartea. Omul este singurul animal care refuză să fie ceea ce este. Nu aștepta judecata cea de pe urmă. Ea se poate face zilnic. Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare. Libertatea nu este nimic altceva decât o ocazie de a fi mai buni. Un intelectual este cineva a cărui minte se veghează pe ea însăși. Există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de disprețuit. Există un sigur caz de deznădejde pură. Al condamnatului la moarte.— „Caiete” Nu-i întotdeauna ușor să fii om și cu atât mai puțin să fii un om pur. Șarmul este un fel de a obține răspuns afirmativ fără a pune vreo întrebare clară. Deznădejdea înseamnă a nu cunoaște motivele pentru care lupți și dacă într-adevăr trebuie să lupți.— „Caiete” Psihologia este acțiune, nu gândire despre sine. Continuăm să ne formăm personalitatea toată viața. Fericirea este cea mai mare biruință, aceea pe care o dobândim împotriva destinului ce ne este impus. Fără libertate nu există artă; arta trăiește doar prin constrângerile pe care și le impune și moare la orice alte constrângeri. Binele e o visare, un proiect mereu amânat și urmărit cu un efort istovitor, o limită pe care n-o atingem niciodată, domnia lui e imposibilă. Numai răul poate merge până la marginile sale și domni absolut.