Christopher Paolini

Nu m-a frapat niciodată că nu am mers la școală – aveam propriul nostru mic univers. Întotdeauna i-am privit pe copiii care mergeau la școală obișnuită ca pe ceilalți, ca pe niște ființe separate.— Citat din „Autorii lunii: Christopher Paolini și Flavia Bujor” de Dina Rabinovtich în The Guardian (31 martie 2004) Să dansăm, prieten al inimii mele?— Eldest Războiul era o listă de nebunii.— Inheritance Personajele se nasc din necesitate.— Eldest Mai bine să mori decât să trăiești în frică.— Inheritance Cei pe care-i iubim sunt adesea cei mai străini pentru noi.— Eldest Nu pot ierta, dar înțeleg.— Inheritance Cântecele morților sunt tânguirile celor vii.— Eldest Nu sunt cine am fost, dar știu cine sunt.— Inheritance Deci spune-mi, este adevărat că bărbații au zece degete de la picioare, cum se spune?— Eldest Trebuie să înveți să vezi ceea ce privești.— Inheritance Nimeni nu poate funcționa corect fără puțină liniște și pace din când în când.— Eldest Nu sunt pregătit. Dar când vom fi pregătiți vreodată?— Inheritance Lucrarea tatălui meu nu va rămâne neterminată, chiar dacă mă va costa viața.— Eldest Sunt învingătorul. În cele din urmă, nimic altceva nu mai contează.— Inheritance