Toni Negri

Un spectru bântuie lumea și este spectrul migrației.— (213) Toate războaiele de azi tind să fie războaie în rețea.— (55) Nepunerea în discuție a autorității este unul dintre cele mai naturale și sănătoase acte.— (210) multitudinea este un proiect deschis și expansiv— (107) Faptul de a fi în capital și de a susține capitalul este ceea ce definește proletariatul ca clasă.— (53) Pentru prima dată în istorie, posibilitatea unei democrații la scară globală se conturează astăzi.— (xi) Refuzul muncii și autorității, sau mai degrabă refuzul servituții voluntare, este începutul politicii eliberatoare.— (204) Toți cei care sunt „fără” – fără loc de muncă, fără domiciliu, fără locuință – sunt cu adevărat excluși doar parțial.— (129) Niciun plan eficient [al unei alternative politice la Imperiu] nu va putea niciodată să se nască dintr-o formulare teoretică precum a noastră.— (206) Scopul nu a fost niciodată să înfrângem statul și să ne proclamăm autoritatea suverană, ci să schimbăm lumea fără a prelua puterea.— (85) Realitatea și istoria, totuși, nu sunt dialectice, și nici o gimnastică retorică idealistă nu le poate face să se conformeze dialecticii.— (131) Sarcina unei teorii a clasei este să identifice condițiile existente pentru o luptă colectivă potențială și să le exprime ca o propunere politică.— (104) Este un loc comun al literaturii clasice despre Imperiu, de la Polybiu la Montesquieu și Gibbon, că Imperiul este din momentul întemeierii sale decadent și corupt.— (201) Așa-numitul comunism al capitalului, adică tendința sa către o socializare tot mai extinsă a muncii, indică ambiguu către comunismul mulțimii. Filozofia nu este bufnița Minerva care zboară după ce istoria s-a realizat pentru a sărbători sfârșitul ei fericit; mai degrabă, filosofia este o propoziție subiectivă, dorință și practică aplicată evenimentului.— (49)