Un mod în care o filozofie politică poate fi ideologică este prezentând o problemă relativ marginală ca și cum ar fi centrală și esențială.

Ideea că toate problemele au o soluție sau pot fi demonstrate a fi pseudo-probleme nu este una pe care o împărtășesc.— În afara eticii (2005) Întrebând ce este întrebarea și de ce este pusă întrebarea, întotdeauna pui o întrebare pertinentă.— Filozofie și politică reală (2008) Filozofia kantiană nu este decât, în cel mai bun caz, o versiune pe jumătate secularizată a unei astfel de etici teocratice, cu „Rațiunea” în locul lui Dumnezeu. Acest lucru nu înseamnă cu mult mai mult decât o schimbare de nume.— În afara eticii (2005) Un pericol major în utilizarea metodelor foarte abstracte în filosofia politică este că se va reuși doar în generalizarea propriilor prejudecăți locale și reambalarea lor ca cerințe ale rațiunii. Studiul istoriei poate ajuta la contracararea acestei înclinații umane naturale.— În afara eticii (2005) Nici binele, nici adevărul nu se realizează de la sine, așa că nu este, în general, o explicație suficientă pentru motivul pentru care oamenii cred că X este adevărat sau pentru care oamenii fac Y că Y este bun.— Filozofie și politică reală (2008) Ideea generală că o teorie politică este, printre altele, o intervenție partiziană este bine fundamentată. Astfel, întrebarea despre implicațiile politice reale ale unei teorii nu poate fi exclusă ca, în principiu, irelevantă.— Filozofie și politică reală (2008)